Nu trece zi să nu aud că unii români cu un puternic simț civic, mânați de dorința de aflare a adevărului și de înfăptuire a justiției fac denunțuri privind anumite fapte cu iz infracțional petrecute recent sau acum ceva vreme. Este lăudabil cum memoria nu le joacă feste și își amintesc cu lux de amănunte persoane, date și fapte care s-au întâmplat acum câțiva ani.

Aparent zici că simțul civic ar trebui să îi ghideze pe toți nefiind normal ca prin tăcere să susțină infracționalitatea. Și totuși ce îi mână pe acești oameni să facă denunțuri pe bandă rulantă? Dorința de a-și elibera conștiința de anumite lucruri, gândul că pot contribui la înfăptuirea justiției sau propriul interes? Răspunsul la aceste întrebări ni-l dă chiar legiuitorul care a elaborat o lege prin care acordă anumite facilități celor care dețin anumite informații, fac denunțuri și contribuie la descoperirea infractorilor.

Reglementarea legală a denunțului

Astfel, legea 682/2002 privind protecția martorilor republicată în Monitorul Oficial 288 din 18 aprilie 2014 a creat cadrul pentru a-i încuraja pe cei care dețin informații să contribuie la descoperirea unor infracțiuni prin datele pe care le furnizează.

Astfel, intră sub incidența acestei legi cel care are, de exemplu, calitatea de martor și, prin declarațiile sale, furnizează informații și date cu caracter determinant în aflarea adevărului cu privire la infracțiuni grave sau care contribuie la prevenirea producerii sau la recuperarea unor prejudicii deosebite care ar putea fi cauzate prin săvârșirea unor astfel de infracțiuni.

Beneficiază de protecția legii și cel care nu are nicio calitate într-un dosar, dar prin datele pe care le dă anchetatorilor contribuie la aflarea adevărului în cauze privind infracțiuni grave. În această categorie intră cei care au calitatea de inculpat în alt dosar decât cel în care fac denunțul.

A treia categorie de persoane care prin denunțurile pe care le fac beneficiază de facilități din partea legii sunt cei care execută o pedeapsă privativă de libertate și prin informațiile pe care le furnizează ajută anchetatorii să prevină săvârșirea altor infracțiuni sau să prindă anumiți infractori.

Persoanele enumerate mai sus sunt denumite generic în lege martori fără a li se atribui și calitatea de delatori (denunțători) . Legea prevede că cei enumerați mai sus care au comis o infracțiune gravă și care înaintea sau în timpul urmăririi penale sau al judecății denunță și ajută la identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârșit astfel de infracțiuni beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege.

Practic, legea acordă aceste facilități celor care denunță și care la rândul lor au săvârșit infracțiuni grave (genocid, terorism, omor, trafic de droguri, de persoane, de minori, spălare de bani, falsificarea de monede sau alte valori, nerespectarea regimului armelor și munițiilor, infracțiuni de corupție sau alte infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa cu închisoarea al cărei maxim special este de cel puțin 10 ani) fără să prevadă vreo facilitate și pentru cei care nu au săvârșit vreo faptă atât de gravă.

Astfel, a apărut discriminarea între diferitele categorii de denunțători. Cei care nu au săvârșit infracțiuni grave s-au simțit marginalizați de legiuitor considerând că prin informațiile furnizate de ei, deși i-au ajutat să prindă alți infractori, ei nu au beneficiat de nicio facilitate de la anchetatori.

Scopul existenței acestei legi de protecție a martorilor este de a încuraja și motiva pe toți cei care au cunoștință de infracțiuni grave să le denunțe și să colaboreze cu anchetatorii.

Discriminarea între denunțători, motiv de sesizare a CCR

Într-o cauză privind săvârșirea unei infracțiuni la regimul vamal (care nu este inclusă în categoria infracțiuni grave) CCR a fost sesizată să se pronunțe asupra neconstituționalității prevederii potrivit căreia reducerea la jumătate a pedepsei se aplică doar denunțătorilor care au săvârșit infracțiuni grave.

În motivarea excepției s-a considerat că aceste dispoziții încalcă prevederile constituționale privind egalitatea cetățenilor în fața legii și duce la aplicarea unui tratament diferit celor care fac astfel de denunțuri.

 Ce a decis CCR?

CCR a analizat sesizarea și a constatat că în prezent, potrivit legii, poate beneficia de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei doar martorul care a săvârșit o infracțiune gravă. Or, martorul din exemplul de mai sus care furnizează informații esențiale organelor judiciare nu beneficiază de prevederile legii ( reducerea la jumătate a pedepsei ) doar pentru că nu a săvârșit la rândul lui o infracțiune gravă. Prevederile constituționale pleacă de la principiul aplicării unui tratament egal pentru situații care în funcție de scopul urmărit nu diferă.

CCR consideră că pentru a se acorda reducerea pedepsei ar trebui să conteze doar acțiunea celui care denunță și ajută la tragerea la răspundere penală a altor persoane, indiferent de fapta penală săvârșită de delator. Legiuitorul a dorit să combată infracțiunile grave, fapt ce se realizează ca urmare a denunțurilor chiar și de la cei care nu au comis o infracțiune gravă. CCR consideră că simplul criteriu al săvârșirii unei infracțiuni grave pentru a se reduce pedeapsa nu este suficient pentru a exista această discriminare între cei care fac denunțuri.

Știrile juridice arată că în Monitorul Oficial 185 din 18 martie 2015  CCR a decis prin Decizia 67/2015 admiterea excepției de neconstituționalitate. Astfel, va beneficia de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei și cel care nu a săvârșit o infracțiune gravă, dar care prin informațiile furnizate a ajutat la descoperirea altor infractori.

Se poartă denunțurile!

Nu poți să nu remarci că la modă sunt denunțurile și, pentru că românului îi place să fie în pas cu moda, prestează acest tip de ajutor pentru prinderea altor infractori. Prin admiterea acestei excepții vor fi încurajați să facă denunțuri și cei care au săvârșit infracțiuni mai puțin grave și care pot scăpa basma curată mult mai repede având în vedere că limitele propriei pedepse se vor înjumătăți.

Analizând cadrul legal constați că de fapt ce îi mână pe denunțători să fie așa de cooperanți nu este nici simțul civic, nici dorința de a ajuta la prinderea altor infractori, ci propriul interes de a-și scurta pedeapsa. Nimeni nu va putea spune că denunțătorii nu acționează în baza unui cadru legal și că nu sunt răsplătiți pentru denunțul lor cu înjumătățirea pedepsei. Chiar și între denunțători nu va mai exista discriminarea de până acum. Extinderea acestei facilități pentru toți, simplifică lucrurile atât pentru delatori, cât și pentru instanțele de judecată care nu vor mai fi puse în situația de a decide cui să acorde facilități și cui nu!

Este cert că românul este dornic „să moară și capra vecinului”, însă, acum este și motivat să transpună în practică acest lucru. Plouă cu denunțuri care mai de care, pentru că moda recentă a dovedit că dacă nu denunți, nu exiști! Probabil că încurajarea denuțurilor va schimba din temelii proverbul românesc care va deveni „să moară vecinul ca să îi iau capra!”