Se spune că „un popor fără cultură este un popor ușor de manipulat.”  (Kant). Cultura unui popor se formează în timp și gustul pentru lectura cărților și apetitul pentru vizionarea unei piese de teatru se transmite din generație în generație. Din păcate, pentru stat și cei implicați în domeniul cultural românesc contează în acest moment doar sumele care se adună la buget și găsirea de soluții pentru a strânge cât mai mulți bani în visterie și în propriile buzunare fără să țină cont de faptul că „moralitatea unui popor se formează prin educație și cultură, nu prin cifra de afaceri.”  (Dan Surducan)

Un domeniu vizat de scumpiri este cultura. În ultimele zile lumea își manifestă dezaprobarea față de instituirea timbrului cultural fără să știe că acesta este deja legiferat în legislația română. Problema în discuție ar fi de ce se majorează acest timbru cultural cu consecința directă a scumpirii cărților, concertelor, pieselor de teatru, a actului de cultură în general.

Povestea timbrului cultural începe cam așa…

În 1712 Anglia este prima țară care introduce timbrul literar pe piața periodicelor și îl aplică pe fiecare exemplar. În România acest timbru se regăsește pe cărțile din biblioteca bunicilor abia la sfârșitul secolului al XIX-lea fiind aplicat pe coperta cărții, tipărit în două culori și având valoarea înscrisă pe el. După cel de al doilea-lea război mondial timbrul nu a mai fost lipit pe coperta cărților, fiind inclus în prețul cărții sub forma unei sume fixe.

Editurile încasau timbrul literar și apoi îl virau către Uniunea Scriitorilor din România. Scopul acestui timbru literar era de a confirma că o carte a plecat de la editor și a ajuns în mâna cititorului și urmărea să elimine de pe piață produsele contrafăcute.

Prin apariția legii 35/1994 timbru cultural a fost legiferat și i s-a stabilit valoarea în funcție de domeniul cultural în care se aplică. Astfel, pentru vânzarea unei cărți timbrul are valoarea de 2% din prețul de vânzare, la fel și pentru prețul unui bilet la cinematograf. Pentru concerte și teatre valoarea timbrului este de 5% din prețul unui bilet, iar pentru fiecare disc, casetă audio și video valoarea timbrului ajunge la 2% din preț.

Cine suportă costul acestui timbru?

Cumpărătorul este cel care achită timbrul cultural o dată cu achiziționarea unei cărți, a unui bilet la teatru sau la un concert. Cel care încasează aceste sume este editorul care are obligația de a-l vira către destinatarul legal ( de exemplu, sumele colectate din vânzarea cărților se virează către Uniunea Scriitorilor din România, cele colectate după vânzarea biletelor de teatru merg către Uniunea Teatrală din România).

Problema majoră cu care se confruntă organizațiile creatoare este că editurile omit să le vireze banii proveniți din aplicarea timbrului cultural. Or, aceste sume le sunt necesare acestor organizații pentru a putea exista, a susține proiecte culturale, a sprijini material autorii, interpreții, a finanța revistele de specialitate, a putea acorda premii creatorilor și interpreților.

Deși legiuitorul a stabilit o penalitate de 0,2 %/zi de întârziere pentru neplata acestui timbru către organizațiile creatoare, totuși organele statului nu se grăbesc să demareze verificări în acest domeniu, chiar dacă ar fi direct interesat, pentru că aceste penalități se fac venit la bugetul de stat!

Ce modificări aduce acest proiect de lege?

Acest proiect de lege s-ar fi născut din dorința de a ajuta cultura, de a elimina de pe piață operele contrafăcute și de a combate evaziunea fiscală. Uniunile de creatori din România ar fi solicitat modificarea acestei legi, deoarece sunt direct interesate de valoarea mărită a  acestui timbru cultural, pentru că sumele colectate din aplicarea acestuia se virează direct către ele. Statul este interesat să dea o mână de ajutor culturii, pentru că prin majorarea implicită a prețului unei cărți, a unui bilet la teatru sau la un concert, bugetul statului nu este afectat și se poate combate evaziunea fiscală.

În ciuda acestor argumente, proiectul de lege demonstrează că „azi civilizația și cultura sunt ca două trenuri ce merg pe linii paralele, dar în direcții opuse: pe măsură ce civilizația crește, cultura scade.” (Vasile Băncilă)

Ca noi știri juridice, prin acest proiect de lege se modifică valoarea timbrului literar care ajunge la suma fixă de un leu pentru fiecare carte vândută. Având în vedere că în prezent timbrul literar este de 2% din prețul cărții, probabil că achiziționarea unei cărți va deveni un lux în viitorul apropiat.

Timbrul cinematografic a rămas la 2% din valoarea biletului, iar cel teatral și muzical la 5%. Valoarea timbrului cultural este scutită de TVA și se calculează cu excepția timbrului literar, la valoarea fără TVA a biletului sau a produsului cultural procedându-se la întregirea la unitate a zecimalelor peste 0,50 și neglijarea zecimalelor sub 0,50 lei.

Legiuitorul a stabilit că dacă acest proiect de lege se va materializa, efectele sale se vor produce în 90 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial. Normele de aplicare vor vedea lumina tiparului la Monitorul Oficial în 60 de zile de la publicarea legii.

Lacune voite sau simple omisiuni ?

În mod surprinzător, proiectul de lege care se presupune că are ca scop sprijinirea culturii românești, nu mai prevede posibilitatea de a se aplica penalitatea de 0,2 %/zi de întârziere sau în alt cuantum  pentru neplata acestui timbru către organizațiile creatoare.

O altă omisiune se referă la faptul că, deși în actuala legislație, este considerată contravenție neperceperea și nevirarea acestor sume către destinatarii legali, în acest proiect de lege această faptă nu este pedepsită.

Cum ne afectează majorarea timbrului cultural?

Aparent majorarea cu un leu nu ar trebui să fie un capăt de țară, dar acest lucru va majora în realitate costul de achiziție al unei cărți cu aproximativ 17%. Editura va avea costuri cu achiziția și lipirea timbrelor și cu recuperarea banilor din timbrele cărților care nu se vând.

Pentru mulți români prețul de raft al cărții este de pe acum unul piperat pe care mulți nu și-l permit. O consecință imediată va fi și majorarea prețului manualelor școlare, fapt ce va duce pe termen scurt și mediu la creșterea abandonului școlar!

Argumentul inițiatorilor că aplicarea unui timbru va combate evaziunea fiscală mi se pare o glumă în contextul în care și așa prețul unei cărți depășește cu mult posibilitățile de cumpărare ale unui român cu salariu mediu.

În loc să se elimine sau să de reducă aplicarea TVA la achiziția cărților, statul creează din cărți adevărate piese de muzeu  pe lângă care treci, le admiri, oftezi că nu le poți cumpăra, visezi la ele, dar nu ți le poți permite!

Inițiatorii acestui proiect de lege în dorința de dovedi că micul timbru va fi exponentul combaterii evaziunii fiscale au uitat că „un popor fără literatură este un popor mut” (Miguel Delibes) și „cultura este ceea ce rămâne din om când el a uitat tot”.(B.F. Skinner)