Anul 1940 a fost un an negru în istoria României. În urma pactului Ribbentrop –Molotov, România a cedat fără luptă peste o treime din teritoriul său. În acea perioadă, Uniunea Sovietică a anexat Basarabia, nordul Bucovinei și Ținutul Herța. România Mare se scufunda încet, dar sigur: Ungaria ne-a răpit Ardealul de Nord, iar Bulgaria Cadrilaterul.

Panica instaurată printre românii aflați în acele teritorii este imposibil de descris în cuvinte. Autoritățile române au fost luate pe nepregătite și erau complet depășite de situația cu care se confruntau. De frica persecuțiilor și a deportărilor, sute de mii de români din teritoriile ocupate – majoritatea intelectuali – au renunțat la agoniseala de-o viață și s-au refugiat cum au putut în România.

Printre sutele de mii de români cărora anul 1940 le-a marcat ireversibil viața a fost și bunicul meu. Când a aflat că rușii urmau să ocupe Basarabia, a renunțat la tot ce avea, a luat câteva haine și a plecat în grabă spre România. A lăsat acolo casa natală, pământul, amintirile, prietenii. Era copil pe atunci, însă acel eveniment traumatizant i-a marcat copilăria și nu a încetat niciodată să  viseze că va mai ajunge, cândva, în locul în care s-a născut.

La fel ca el, au fost foarte mulți români, care au părăsit această lume cu oful că nu au mai putut ajunge în locul din care au fost nevoiți să fugă de teama persecuțiilor forţelor de ocupaţie… locul care le-a rămas mereu în suflet ca fiind acasă. La fel au pățit și românii aflați în Ardeal, care au lăsat tot, fără să se mai uite în urmă și au plecat din locurile atât de dragi lor.

Orice traumă sufletească este greu de cuantificat din punct de vedere material și cu siguranță nicio sumă de bani nu le va șterge acestor oameni din suflet durerea acelor vremuri și, totodată, nu va putea repara răul produs. Totuși, legiuitorul a inițiat o serie de acte normative, în scopul de a acorda anumite facilități persoanelor care au suferit ca urmare a deportării, care au fost în lagăre de concentrare sau au fost persecutate pe motive etnice.

Care au fost actele normative dedicate celor care au suferit ca urmare a regimului instaurat în perioada 6 septembrie 1940-6 martie 1945?

 Cu titlu de știri juridice, întâi a apărut Decretul-lege 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri publicat în Monitorul Oficial nr. 50 din 9 aprilie 1990. Decretul-lege 118/1990 a fost modificat și completat de OG 105, publicată în Monitorul Oficial 426 din 31 august 1999.

De-a lungul timpului, atât Decretul-lege 118/1990, cât și OG 105/1999 au fost modificate și completate. Este vorba de legea 189 publicată în Monitorul Oficial 553 din 2 noiembrie 2000, cât și de cea mai recentă modificare a acestor acte normative, respectiv legea 143/2014, care a apărut în Monitorul Oficial 777 din 24 octombrie 2014. Prin acest ultim act normativ se majorează cuantumul indemnizației lunare a persoanelor ce intră sub incidența lui.

Cărei categorii de persoane i se adresează toate actele normative enumerate mai sus?

  În practica instanțelor judecătorești nu a existat un punct de vedere unitar privind persoanele care pot beneficia de drepturile acordate prin aceste acte normative. În acest sens, s-a pronunțat ÎCCJ care prin Decizia 41 din 7 mai 2007 a stabilit că vor beneficia de măsurile reparatorii și drepturile acordate de actele normative (decret-lege 118/1990, OG 105/1999, legea 189/2000) toți cetățenii români, indiferent de naționalitate, care au fost persecutați din motive etnice de regimurile instaurate în perioada 6 septembrie 1940- 6 martie 1945, indiferent dacă la data strămutării aveau domiciliul pe teritoriul statului român sau pe teritoriile românești aflate sub ocupația altor state și indiferent dacă localitatea unde au fost strămutați sau s-au refugiat se afla sub jurisdicție românească ori sub administrația unui alt stat.

Care sunt facilitățile acordate acestor persoane și care este cuantumul indemnizației acordate?

Cu titlu de știri juridice, s-a stabilit că cel care a fost deportat în ghetouri și lagăre de concentrare din străinătate și/sau a fost privat de libertate în locuri de detenție sau în lagăre de concentrare are dreptul la o indemnizație lunară de 250 lei pentru fiecare an de detenție sau deportare.

Cel care a fost strămutat în altă localitate decât cea de domiciliu sau a făcut parte din detașamentele de muncă forțată sau este soțul/soția persoanei asasinate sau executate din motive etnice (doar dacă ulterior nu s-a recăsătorit), are dreptul la o indemnizație lunară de 200 lei pentru fiecare an de strămutare, muncă forțată sau evacuare din propria locuință. Cel care a supraviețuit trenului morții va primi o indemnizație de 200 lei lunar.

Rețineți că cei vizați vor primi aceste drepturi în cuantumul mărit începând cu 1 ianuarie 2015.

Cu titlu de știri juridice, cei vizați vor beneficia de drepturi începând cu data de întâi a lunii următoare celei în care a fost depusă cererea. Pe lângă indemnizațiile lunare, beneficiarii acestor acte normative au dreptul la asistență medicală și medicamente gratuit și prioritar, transport urban gratuit, 6 călătorii dus-întors gratuite, anual, pe calea ferată la clasa I, scutire de la plata taxelor de abonament radio și TV, un bilet gratuit pe an la tratament într-o stațiune balneoclimaterică și acordarea, la cerere, gratuit, a unui loc de veci.

 Demersuri inutile

Acum, când s-a decis majorarea acestor indemnizații abia după 14 ani de la ultima mărire, mă întreb dacă legiuitorul s-a mai întrebat câți dintre cei persecutați în acele vremuri mai trăiesc astăzi și mai pot beneficia de acești bani. Vorbim, totuşi, despre oameni care au trăit tragediile petrecute acum aproape 75 de ani!

Este adevărat că hârtia suportă orice mărire de indemnizație, acordare de drepturi, dar oare câți mai beneficiază cu adevărat de acești bani, de un bilet de tratament sau de asistență medicală gratuită? Pentru majoritatea celor prinși în vâltoarea evenimentelor din 1940-1945, acești bani vin mult prea târziu, pentru că mulți dintre ei nu mai sunt demult printre noi. Ei sunt undeva, sus!

Probabil că singurul drept pe care și-l mai pot exercita puținii supraviețuitori ai acelor vremuri tragice din istoria României este acela de a solicita statului acordarea unui loc de veci, gratuit! Măcar să se aleagă cu ceva gratuit cât sunt încă în viață, ca să le folosească… dincolo!