Când ai un frate mai mare trebuie să îl asculți, să fie un model pentru tine, cel care ești mic, lipsit de experiență și ai ce învăța de la el. Știi că el are grijă de tine, te supraveghează îndeaproape ca să nu faci aceleași greșeli pe care le-a făcut el (eventual să faci propriile tale greșeli!) și, aparent, ești liniștit. Dar ce faci când știi că fratele cel mare îți urmărește fiecare mișcare, știe pe cine suni, când și de ce, știe cu cine te întâlnești, ce mănânci, ce prieteni ai, cui îi trimiți e-mail-uri și ce conținut au? Practic, poate ajunge să te cunoască mai bine decât te cunoști tu însuţi!

Care este granița între viața privată a fiecăruia dintre noi și dorința fratelui cel mare de a ne controla fiecare mișcare și de a stoca date private referitoare la fiecare dintre noi? Deși majoritatea părem a fi deranjați de grija excesivă pe care fratele cel mare ne-o poartă, nu facem nimic în acest sens.

Ce prevederi ale “Legii Big Brother” au fost supuse atenției CCR?

CCR a fost sesizată să se pronunțe dacă Legea 82/2012 privind reținerea datelor generate sau prelucrate de furnizorii de rețele publice electronice și de furnizorii de servicii de comunicații electronice destinate publicului, precum și pentru modificarea și completarea Legii 506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal și protecția vieții private în sectorul comunicațiilor electronice, este sau nu constituțională, dacă încalcă în vreun fel viața privată a cetățeanului.

Practic, legea prevede obligativitatea tuturor furnizorilor de telefonie fixă, mobilă și de internet de a reține timp de 6 luni anumite date ale abonaților în scopul de a fi trimise autorităților din domeniul siguranței naționale pentru acțiunile de prevenire, cercetare și descoperire a infracțiunilor grave, atunci când acestea solicită aceste informații.

Potrivit legii 82/2012, toți furnizorii de telefonie și internet sunt obligați ca în 48 de ore de la momentul solicitării formulate de organele de urmărire penală să transmită datele cerute. Dacă nu se pot încadra în cele 48 de ore, au la dispoziție maximum cinci zile. Organele de urmărire penală au obligația de a informa persoana ale cărei date sunt reținute în termen de 48 de ore de la momentul transmiterii solicitării, excepție face cazul în care persoana respectivă este implicată în acțiuni ce pun în pericol siguranța națională.

Ce a decis CCR?

 În aprilie 2014 a fost invalidată o Directivă a Parlamentului European care permitea stocarea datelor personale în scopul prevenirii și combaterii criminalității. Această Directivă nu prevedea criterii obiective pentru a stoca datele private ale cetățeanului și ducea la o ingerință în viața sa privată.

În Monitorul Oficial 653 din 4 septembrie 2014 s-a publicat Decizia CCR 440/2014 prin care s-a pronunțat asupra constituționalității prevederilor legii Big Brother. Fiind în acord cu faptul că UE stabilise deja când se pot stoca date cu caracter personal, CCR a admis excepția de neconstituționalitate și a decis că furnizorii de telefonie și internet nu trebuie să mai păstreze timp de șase luni anumite date despre apeluri telefonice, sms-uri și mesaje electronice ale cetățenilor.

Cu titlu de știri juridice, prevederile legii 82/2012 au fost declarate neconstituționale, astfel încât urmează a se aplica de acum încolo dispozițiile legii 506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal și protecția vieții private în sectorul comunicațiilor electronice. Începând de la publicarea în Monitorul Oficial a acestei decizii CCR, datele trebuie șterse imediat ce nu mai sunt necesare unei comunicări.

Legea nu mai impune nici vreun termen de păstrare a acestor informații. Aparent, ar trebui să continuăm să comunicăm liniștiți, apelând la mijloacele moderne oferite de tehnică, știind că datele noastre personale nu vor mai fi stocate și folosite.

În ce ne-a transformat legea Big Brother?

Prin stocarea datelor noastre private, a conținutului apelului telefonic, al sms-ului sau al e-mail-ului se pleca de la principiul că toți eram suspectați de acțiuni teroriste, ceea ce este de-a dreptul absurd! În plus, pentru a păstra aceste date erau necesare costuri suplimentare, care erau suportate tot de noi, cei care aveam viața privată la vedere!

Cu titlu de știri juridice, CCR a considerat că toate datele stocate de furnizorii de telefonie și internet arată în mod cert ce obiceiuri zilnice are o persoană, unde stă permanent sau temporar, unde merge zilnic, ce activități desfășoară, cu ce persoane interacționează. Fără să existe norme de aplicare a legii Big Brother, practic toți eram puși în aceeași oală și ne erau stocate datele personale fiindu-ne încălcat dreptul la viața privată, familială, era violat secretul corespondenței fără să existe vreo suspiciune că cineva ar fi terorist sau ar desfășura activități ilicite.

În plus, nimic nu ne garantează că datele stocate erau atât de bine protejate și erau folosite doar dacă organele autorizate cereau utilizarea lor. Cine ne garanta că aceste informații nu puteau fi utilizate în mod ilicit și că nu oricine ar fi avut acces la ele?

În mod corect, CCR a declarat legea Big Brother ca fiind neconstituțională, pentru că aplicarea ei avea caracter general, nelimitat, se referea la toate persoanele și la toate mijloacele de comunicare, fără a face vreo diferențiere și fără a impune vreo limitare în funcție de obiectivul combaterii infracțiunilor grave. În plus, fiecare abonat sau utilizator care folosea mijloace moderne de comunicare nu era informat că datele sale erau păstrate și utilizate ulterior. În ciuda acestui fapt, exista sentimentul care îi făcea pe oameni să creadă că sunt supravegheați în mod constant (ceea ce era perfect adevărat!).

Big Brother – scos în afara legii doar pe hârtie?

Decizia CCR vrea să aducă liniște în casele românilor și să alinieze legislația noastră la cea din UE, unde această prevedere a fost catalogată ca fiind abuzivă. Mă gândesc, acum, că atunci când fratelui mai mare i s-a dezvoltat dorinţa de a ști ce face fratele mai mic, cu cine vorbește, cu cine se întâlnește, dacă a nimerit în anturajul corect, ce locuri frecventează, este cam greu să îl dezveți de un asemenea obicei.

Rămân la părerea că Big Brother doar pe hârtie nu mai are „grijă” de noi, pentru că în realitate el nu poate fi „concediat” așa, de azi pe mâine, doar printr-o decizie a CCR! Așa că, dragă române, poți sta liniștit. Cu sau fără decizia CCR, „fratele cel mare este cu ochii pe tine”-  cum spunea George Orwell!