În ciuda încercărilor unora şi altora de a uniformiza oamenii, aceştia nu sunt egali şi nici nu vor să fie, decât înaintea legii.  Indivizii şi organizaţiile se află într-o permanentă competiţie, pentru a ocupa un loc mai bun. Legea competiţiei nu funcţionează doar în societate. Competiţia se ascunde şi dincolo de aparenta pace şi armonie din Natură. Viaţa şi concurenţa avansează mână în mână. Şi asta de când lumea şi pământul!

Dar la nivel socio-economic trebuie să existe limite în competiţie. Pentru supravieţuirea civilizaţiei! Altfel, s-ar ajunge la haos, la războiul crâncen al fiecăruia împotriva tuturor, un război în care n-ar exista reguli, loialitate, respect sau îndurare faţă de adversar. Aici trebuie să intervină legiuitorul! Să stabilească limitele concurenţei.

Încă de la începutul lungii şi chinuitoarei tranziţii româneşti de la economia centralizată la cea de tip capitalist s-a simţit nevoia reglementării domeniului concurenţei. Printre primele reglementări apărute, dar aflată-n vigoare şi azi, s-a numărat Legea 11/1991 privind combaterea concurenţei neloiale, urmată, la o deloc scurtă vreme, de către Legea 21/1996 a concurenţei, republicată de curând.

 

Onestitate în rivalitate… Fair-play economic!

Scopul asumat prin Legea 11/1991 este asigurarea unei concurenţe loiale, cu respectarea uzanţelor cinstite şi a principiului bunei-credinţe, inclusiv în interesul respectării intereselor consumatorilor.

Ordonanţa Guvernului nr. 12/2014 pentru modificarea şi completarea Legii 11/1991 privind combaterea concurenţei neloiale şi a altor acte în domeniul protecţiei concurenţei a apărut în “Monitorul Oficial” 586/2014 şi aduce ştiri juridice importante!

Sub numele de concurenţă loială, Ordonanţa 12 pune definiţia următoare: situaţia de rivalitate de piaţă, în care fiecare întreprindere încearcă să dobândească concomitent profit, cotă de piaţă şi vânzări, oferind optima combinaţie de preţuri, calitate şi servicii conexe, cu respectarea cinstitelor uzanţe şi a principiului bunei-credinţe.

Simultan, noua reglementare defineşte secretul comercial drept orice informaţie care, total sau parţial, nu este îndeobşte cunoscută ori nu este la îndemâna persoanelor din mediul care se ocupă în mod curent cu acest tip de informaţii şi care capătă o valoare comercială, fiind secretă.  Deţinătorul informaţiei trebuie să ia măsuri rezonabile pentru a păstra taina!

Între practicile interzise intră denigrarea unui competitor sau a produselor (serviciilor) acestuia, înfăptuită prin comunicarea ori răspândirea de către o întreprindere a unor informaţii mincinoase despre activitatea unui concurent sau despre produsele acestuia, cu scopul de a-i vătăma interesele.

Interzisă e, conform Ordonanţei 12/2014, şi racolarea clientelei unei întreprinderi de către un fost sau actual angajat de-al său ori de către oricine altcineva, prin folosirea unor secrete comerciale, pentru care respectiva entitate economică a întreprins măsuri asigurare a protecţiei şi a căror destăinuire poate pricinui pagube.

Potrivit noilor prevederi, care de acum vor face parte integrantă din Legea 11, Consiliul Concurenţei constată şi sancţionează concurenţa neloială, nu doar la sesizarea celor care au un interes legitim, dar şi din oficiu.

Consiliul Concurenţei poate hotărî interzicerea sau, pe parcursul rezolvării sesizării, stoparea practicilor de concurenţă neloială. Tot acesta poate decide aplicarea de amenzi, dacă se impune. Şi se impune mai des decât ne-am dori!

Cei care formulează sesizările trebuie să ofere dovezi atât privind potenţiala concurenţă neloială, cât şi referitor la riscul producerii pagubelor. Consiliul Concurenţei le poate cere să pună la dispoziţie toate informaţiile şi documentele necesare. Sesizarea va fi declarată completă la momentul prezentării tuturor actelor cerute.

Autorul sesizării va primi, conform ştirilor juridice, un răspuns motivat în 30 de zile de la înregistrare, dacă la Consiliul Concurenţei se consideră că sesizarea e neîntemeiată sau practicile de concurenţă neloială sunt… insignifiante.

La polul opus, în cazul unor practici cu un grad sporit de pericol social sau a unei importanţe aparte a sectorului economic în care s-a produs fapta, cererea trebuie soluţionată în maximum 60 de zile de la data la care sesizarea e declarată completă.

 

Ai greşit, eşti pedepsit!

Deciziile emise de către Consiliu în sensul încetării practicilor de concurenţă neloială (pe durata soluţionării sesizării), a interzicerii acestora ori a aplicării de amenzi, se comunică deîndată, dar nu mai târziu de 5 zile de la stabilirea lor, celor în cauză.  Aceştia sunt datori a se conforma neîntârziat!

Rezoluţiile Consiliului Concurenţei prin care se aplică sancţiuni contravenţionale vor fi aduse la cunoştinţă atât prin pagina web a Consiliului, cât şi printr-o publicaţie de mare tiraj!  Datele confidenţiale vor fi tratate ca atare. Cine va plăti costurile publicării deciziilor? Nimeni altcineva decât persoana care se face vinovată de contravenţie!

Agenţilor economici şi instituţiilor publice le pot fi cerute de către inspectorii de concurenţă datele şi actele necesare pentru rezolvarea sesizărilor privind practicile de concurenţă neloială. Dar aceste informaţii nu pot fi întrebuinţate altcumva decât pentru aplicarea legii!

Dacă sunt bănuieli întemeiate că se pot dobândi date importante, inspectorii de concurenţă pot efectua, la întreprinderi, vizite neaşteptate. Prin urmare, firmele pentru care concurenţa neloială intră în rutina cotidiană să se aştepte la… vizitatori!

Furnizarea de informaţii false, incomplete sau care induc în eroare, oferirea de documente incomplete ori nefurnizarea probelor pe care inspectorii de concurenţă le-au solicitat întreprinderilor, necesare pentru soluţionarea sesizărilor privind practicile de concurenţă neloială, constituie contravenţii, în măsura în care nu este, cumva, vorba despre… veritabile infracţiuni.

Contravenţii vor fi considerate şi refuzul nejustificat al întreprinderilor de a se supune unei inspecţii sau furnizarea de informaţii, documente şi evidenţe incomplete, pe parcursul inspecţiilor. Noutăţile din contabilitatea firmei care s-a făcut vinovată de asemenea acţiuni ar putea consta în amenzi strajnice, de până la 10.000 de lei!

La stabilirea sancţiunii aplicabile în orice caz particular de concurenţă neloială vor conta nu doar urmările faptei sau gravitatea sa. La fel ca şi în cazul faptelor condamnate de către legea penală, vor fi luate în seamă şi eventualele sancţiuni aplicate anterior vinovatului. Anterior, adică-n ultimii doi ani!

Pentru că s-a considerat că politicile publice destinate a combate des-întâlnitul fenomen al concurenţei neloiale ar putea fi coordonate mai bine astfel, s-a înfiinţat Consiliul interinstituţional în domeniul combaterii concurenţei neloiale, a cărui coordonare se va realiza de către Ministerul Finanţelor. De secretariatul acestui organism va răspunde Consiliul Concurenţei.

Să nădăjduim că toate aceste măsuri vor concura la instaurarea unui mediu concurenţial mai onest!

Încă din vechime vicleşugul, înşelarea încrederii sau defăimarea au intrat în arsenalul indivizilor lipsiţi de scrupule. Partea dramatică este că, prin ele, necinstiţii au putut promova până pe locurile fruntaşe în topuri şi ierarhii. Iar drama se preschimbă în tragedie colectivă atunci când lichelele triumfă pe deplin, dobândind hegemonia politică sau economică!