Ultimele ştiri juridice aduc în prim plan o nouă lege! Legea aceasta se referă la persoanele provenite din sistemul de asigurări sociale al agricultorilor care au primit pensie de invaliditate şi, anterior anului 2003, au ajuns la vârsta de pensionare, moment în care li s-au fixat pensiile legale cuvenite.

Ulterior fixării pensiilor pentru limită de vârstă ale acestor foşti truditori ai gliei au apărut două acte normative prin care drepturile lor băneşti au fost majorate. Este vorba atât despre OUG 67/2003 privind majorarea pensiilor din sistemul public provenite din sistemul social al asigurărilor sociale al agricultorilor. Dar şi despre Legea 250, publicată 4 ani mai târziu, prin care se aduceau modificări Legii 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale.

Până aici, nimic aparte! Oamenii aceştia aveau nişte pensii mizere, după o viaţă-ntreagă de muncă pe arşiţă, pe frig sau pe zloată. Din roadele muncii lor s-au hrănit o mulţime de români. Vă amintiţi, probabil, că în “epoca de aur” nu se făceau importuri de alimente, cea mai mare parte din suprafaţa arabilă era a statului iar efectivele angajaţilor din domeniul agricol erau importante. Oamenii aceştia ar fi trebuit să aibă o pensie acceptabilă, măcar în virtutea principiului solidarităţii sociale. Nu merită să fie ignoraţi, acum, la vremea bătrâneţii şi neputinţei.

Să mai spunem că-n pofida majorărilor pensiile au rămas tot infime?! Ştie tot omul! Nimeni n-are pretenţia ca pensia celui care-a săpat toată viaţa porumbul să fie egală cu pensia aviatorului. Totuşi, în Constituţie era un articol privind asigurarea unui nivel de trai decent pentru toţi cetăţenii patriei.

Bucuria majorării pensiilor a durat o vreme, la aceşti foşti lucrători agricoli. Oamenii poate chiar aşteptau noi majorări. Dar viaţa-i plină de suişuri şi coborâşuri. Şi de surprize, unele neplăcute!

La Curtea de Conturi s-a analizat legalitatea deciziei de majorare a pensiilor acestei categorii. Concluzia? Nu le-a fost defel favorabilă pensionarilor agricoli. S-a considerat că pentru aceste mii de bătrâni majorarea trebuia să privească exclusiv partea de pensie aferentă stagiului de cotizare efectuat la fostele cooperative agricole de producţie. Mai bine zis, nu trebuia operată o majorare a întregii pensii!

Ce a urmat este, de acum, lesne de intuit! Casele de pensii au fost puse-n situaţia de a le cere acestor pensionari (care, proveniţi din sistemul de asigurări sociale al agricultorilor, au primit pensie de invaliditate şi au ajuns la vârsta legală de pensionare anterior anului 2003), să ramburseze banii primiţi anterior în mod necuvenit.

Tot casele de pensii s-au apucat de calculat cu febrilitate sumele care trebuiau returnate. Acestea n-aveau cum să fie prea mici, mai ales că fuseseră primite de-a lungul a trei ani. Să mai punem la socoteală faptul că un asemenea pensionar nu-i dat afară din casă de-o prea mare bogăţie?

Vestea nu le-a picat deloc bine acestor bătrâni. Dar sistemul unitar de pensii este reglementat foarte strict, existând prevederi conform cărora dacă după plata drepturilor de pensie se ajunge la concluzia că sumele primite diferă de cele cuvenite prin lege, va fi emisă o decizie de revizuire de către casa de pensii. Pentru recuperarea sumelor primite nejustificat există un termen de prescripţie de 3 ani!

Drepturile băneşti s-au primit. Între timp s-au şi cheltuit, desigur, fiindcă la un asemenea microscopic venit lunar ar fi un miracol să mai şi economiseşti! Poştaşul le aducea banii lunar, dar pensionarii nici nu bănuiau că o parte din ceea ce primeau nu li se cuvenea.

 

Ajutorul nesperat

Între timp, spre salvarea acestor pensionari proveniţi din domeniul agricol, a fost elaborată o iniţiativă legislativă prin care se dorea scutirea de la plată a debitelor aflate în sarcina acestora, generate de interpretările neunitare ale prevederilor OUG 67/2003 şi ale Legii 250/2007.

La-nceput proiectul legislativ a avut de trecut peste câteva piedici. A fost respins la Senat. La Camera Deputaţilor n-a fost aprobată procedura de urgenţă iar punctul de vedere al guvernului i-a fost defavorabil. Dar până la urmă a fost adoptat, la finele lunii iunie!

Aşa se face că, recent, în „Monitorul Oficial” 541/2014 a fost publicată reglementarea salvatoare: Legea 120/2014 privind scutirea de la plată a unor debite ale persoanelor provenite din sistemul de asigurări sociale al agricultorilor către bugetul de stat. Iar foştii agricultori, deşi au stat o vreme cu inima cât un purice, au acum prilejul de a sărbători aprobarea iertării lor de la restituirea sumelor primite necuvenit.

Nu se vor recupera, conform Legii 120, nici contribuţia de asigurări de sănătate sau impozitul, aferente debitelor scutite la plată. Mai mult, nu se va plăti nimic nici pentru debitele constatate ulterior apariţiei ştirilor juridice aduse de către Legea 120/2014 şi a intrării sale în vigoare.

În schimb, aşa cum este şi firesc, n-or să fie scutite de la plată sumele primite necuvenit ca urmare a unor declaraţii false ale pensionarului sau dacă se dovedeşte că acesta a prezentat documente care cuprind date neconforme realităţii.

Pensia medie de care se “bucură” foştii muncitori din agricultură la care se referă noua lege avea, acum un an, o valoare medie de sub 350 de lei. Aceşti pensionari, care erau cât pe ce să fie făcuţi buni de plată, sunt, astăzi, oameni de peste 70 de ani. Greu ar fi putut un bătrân nevoiaş să achite o sumă de peste 7000 de lei!

Cu siguranţă, pensionarii în cauză n-au nicio vină pentru faptul că legile n-au putut fi interpretate şi puse-n aplicare corect. Este drept, au primit involuntar bani necuveniţi. Dar vinovaţi există? Probabil, nu va răspunde nimeni nici de astă dată pentru greşelile comise la administrarea banilor publici.

Slujbaşii care-au pus textul legislativ în practică vor da vina pe textele legislative încâlcite, greu de descifrat. Pe intenţiile incerte ale legiuitorului! Până la urmă şi istoria asta o să cadă-n uitare. Numai deficitul bugetar şi golul din buzunarele românilor istoviţi de dări rămân la vedere.

Curtea de Conturi a reperat corect greşeala de interpretare a legii. Dar despre vinovaţi nu se mai spune nimic? Unde vom ajunge tolerând la infinit nepăsarea în gestionarea banului public? Slujbaşului de la stat i se trec prea uşor şi prea adesea cu vederea păguboasele erori. Dar contribuabilul e sancţionat prompt şi cu vârf îndesat chiar şi pentru cea mai mică abatere sau omisiune.

Ţi se subţiază portofelul din ce în ce? Erorile din sistemul public se plătesc… Cu banii tăi!