Se consumă tot mai multă energie electrică. Iar combustibilii fosili sunt pe ducă! Este nevoie de energie obţinută din surse regenerabile, precum vântul, radiaţia solară, energia geotermală. Însă producerea energiei electrice din surse regenerabile necesită o promovare suplimentară, pentru a se dezvolta.

Certificatele verzi sunt titluri care dovedesc producerea unui volum de energie electrică din surse regenerabile. Se tranzacţionează pe piaţa de profil, regăsindu-se, apoi, pe facturile consumatorilor finali. Ele se achiziţionează de către furnizori de la producătorii de energie obţinută din surse regenerabile. Cotele obligatorii de achiziţie sunt fixate anual.

În cantitatea de energie electrică pentru care se stabileşte obligaţia de achiziţie de certificate verzi se include:

-energia electrică achiziţionată de furnizorii de energie electrică – hărăzită consumului propriu şi revânzării către consumatorii finali;

-energia electrică utilizată de un producător pentru alimentarea consumatorilor racordaţi prin linii directe de centrala electrică şi energia electrică utilizată de către un producător pentru consumul final propriu, altul decât consumul tehnologic.

Numărul de certificate verzi care trebuie să fie achiziţionate obligatoriu este egal cu produsul dintre valoarea cotei anuale obligatorii de achiziţie de certificate verzi stabilită pentru anul în cauză şi cantitatea de energie electrică furnizată anual consumatorilor finali, exprimată în MWh. Furnizorul nu-i, în niciun caz, păgubit, întrucât, după cum ştim, preţul certificatelor verzi este tipărit, negru pe alb, pe facturile destinate consumatorilor!

ANRE stabileşte, prin ordin, cota anuală obligatorie de achiziţie de certificate verzi aferentă anului precedent, pe baza cantităţilor  de energie electrică realizată din surse regenerabile şi a consumului final de energie electrică din anul precedent, totuşi fără a se depăşi nivelul corespunzător cotelor obligatorii de energie electrică produsă din surse regenerabile.

 

Ştirile juridice aduc veşti bune… pentru unii

Prin “Monitorul Oficial” 500/2014 a ajuns sub lumina tiparului HG 495/2014 pentru instituirea unei scheme de ajutor de stat privind exceptarea unor categorii de consumatori finali de la aplicarea Legii 220/2008 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile. Vom vedea, mai departe, ce implicaţii vor avea aceste ştiri juridice.

Statul român va sprijini activitatea unor întreprinderi care, din pricina legislaţiei privind susţinerea producerii de energie din surse regenerabile, ar putea deveni necompetitive pe pieţele externe. Costurile mari ale energiei se traduc prin consturi majorate ale produselor finite. De unde scăderea vânzărilor, profituri mai mici sau intrarea pe pierdere.

În asemenea condiţii, noutăţile din contabilitate n-ar mai suna aşa cum ar fi de dorit! Ce înseamnă asta? Taxe mai reduse încasate de stat (politicile sociale şi domeniul bugetar vor avea de suferit), plus şomaj în creştere (mii de locuri de muncă dispărute). De frica unor asemenea fenomene, guvernul a trebuit să le facă pe plac marilor producători industriali (siderurgie, materiale de construcţii etc.), care vor fi scutiţi, în parte, de finanţarea sprijinului acordat sectorului energiei regenerabile.

Guvernul este mereu între ciocan şi nicovală. Norodul, mulţimea de votanţi, vrea ceva (preţuri mici), dar marii deţinători de capitaluri (băncile, industria) îşi fac bine auzite vocile şi revendicările. Populaţia nu este mereu capabilă de o acţiune revendicativă coerentă şi la obiect. În schimb, marii consumatori de energie ştiu clar ce vor. Fiecare cu interesele sale. Numai că statul trebuie să vegheze să nu fie cineva dezavantajat sistematic!

Guvernanţilor li se spune: «dacă nu ne oferiţi condiţii propice şi ne suprataxaţi, ne vom lua jucăriile şi vom muta producţia industrială undeva prin Orient sau Maroc… Vouă? Vă rămân în grijă disponibilizaţii şi… golurile din buget!»

Prin HG 495/2014 a trebuit să se găsească o soluţie pentru a convinge investitorii nemulţumiţi de costul energiei electrice că se merită să mai faci producţie industrială mare în România. De acum, beneficiarii ajutorului (marea industrie) vor mai plăti, fără nicio reducere, doar 15% din numărul de certificate verzi aferente cotei obligatorii, în prezenţa unei electrointensităţi mai mare de 20%; numai 40%, dacă electrointensitatea este de 10-20% şi 60%, la o electrointensitate de 5-10%. Consumator de anvergură? Scutire consistentă, de 85%! Consumator mic sau casnic? Plăteşti ca şi până acum!

Dar marilor consumatori industriali beneficiari li se pun şi condiţii. Li se cere: să nu aibă restanţe de plată la bugetul de stat; să fie efectuată auditarea energetică mai înaintea dar şi ulterior aplicării măsurilor de eficienţă energetică; să fie înregistraţi conform Legii societăţilor (31/1990); să nu mute producţia din România pe toată perioada utilizării schemei de ajutor; să nu concedieze mai mult de un sfert dintre angajaţii existenţi la momentul calificării pentru măsurile de sprijin; să se implice în parteneriate cu unităţile de învăţământ (dotări de laboratoare şcolare, programe de pregătire profesională, burse, calificări la locul de muncă).

Privilegiaţii

Pentru a intra sub acoperirea schemei de ajutor de stat (cu un buget total estimat de 750 de milioane de euro), beneficiarul trebuie să depună o “cerere de acord pentru exceptare”, care va fi admisă doar după ce Ministerul Economiei a verificat respectarea tuturor condiţiilor de eligibilitate. Ajutorul de stat se oferă pentru o perioadă de un deceniu, iar nerespectarea cerinţelor va duce la punerea în practică a măsurilor legale de recuperare, de către Ministerul Economiei.

HG 495/2014 intră în vigoare în prima zi a lui august şi se apreciază că de măsurile sale de susţinere vor beneficia 300 de operatori economici.  Solicitarea de acord pentru exceptare va fi însoţită de documentele justificative şi se depune la registratura Ministerului Economiei. În urma analizei dosarului, se poate decide: admiterea cererii, respingerea sa ori solicitarea completării documentaţiei (pentru care se pun la dispoziţie 10 zile).

Odată dobândit acordul de exceptare, beneficiarul ajutorului de stat (unitatea industrială “energofagă”!) îşi va înştiinţa furnizorul de energie electrică. În temeiul documentului (acordului), furnizorul său va fi exceptat de la cumpărarea numărului de certificate verzi corespunzător energiei electrice furnizate marelui consumator industrial. Iar acest lucru se va vedea clar, pe factura sa, cu preţ redus!

În calitate de mare operator industrial este reconfortant să constaţi că vei putea să plăteşti, de acum, sesizabil mai puţin pentru certificatele verzi. Dar acest efort financiar, însumând trei sferturi de miliard de euro, nu pare prea uşor de susţinut de către stat. Însă nu-şi face nimeni griji. Are cine cotiza pentru ca nici buzunarele statului şi nici cele ale furnizorilor de energie electrică să nu fie niciodată goale.

Cine achită mereu, fără cârtire, nota de plată şi preţul oalelor sparte? Noi, poporul român!