Acum vreo două săptămâni vă povesteam cum a decis ÎCCJ să se aplice legea penală mai favorabilă în România și mi se părea salutară ideea de a clarifica modul în care toate instanțele trebuie să aplice legea. Scopul urmărit a fost acela de a elimina practica neunitară care se crease la nivelul instanțelor judecătorești.

Cum a interpretat ÎCCJ că se va aplica legea penală mai favorabilă?

În practica instanțelor, judecătorii vor trebui să folosească din codul penal nou și din cel vechi articolele mai favorabile celor în cauză. Vechiul Cod penal a fost mai blând și a prevăzut termene de prescripție a pedepsei mai mici, iar Codul Penal actual a venit cu un program legislativ prin care pedepsele cu închisoarea sunt reduse considerabil. Judecătorii vor folosi vechiul cod pentru a aplica termenele de prescripție și pe cel nou pentru a stabili pedepsele.

Cu titlu de știri juridice, rețineți că decizia ÎCCJ a devenit obligatorie de la momentul publicării sale în Monitorul Oficial din 30 aprilie 2014 și se aplică proceselor care se vor judeca în viitor neputându-se aplica pentru trecut, pentru dosarele în care s-au aplicat condamnări.

  Cum a interpretat CCR că se va aplica legea penală mai favorabilă?

La o săptămână după ce s-a publicat în Monitorul Oficial decizia ÎCCJ, CCR a stabilit că ceea ce a decis ÎCCJ nu este corect și este neconstituțional să aplici legea penală mai favorabilă așa cum au decis aceștia. În Monitorul Oficial nr. 372 din 20 mai 2014 s-a publicat Decizia nr. 265/2014 prin care CCR consideră că legea penală mai favorabilă se aplică ori din vechiul cod penal, ori din noul cod penal, instanţa neputând alege pedeapsa mai favorabilă dintr-un act și prescripția din altul.

Acest program legislativ nu face decât să încurce și mai tare ițele în procesele ce se vor desfășura. După ce ÎCCJ clarificase modul în care se va interpreta și aplica legea penală mai favorabilă, acum nimeni nu mai înțelege cum poți să determini legea penală mai favorabilă. Se face loc arbitrariului și subiectivismului în alegerea legii penale mai blânde, pentru că fiecare judecător va alege legea penală mai favorabilă din punctul lui de vedere. Ceea ce e favorabil pentru unii, poate fi defavorabil pentru alții!

Din 20 mai 2014 decizia CCR este general obligatorie pentru toate instanțele de judecată și se va aplica pentru faptele care se vor produce după data publicării sale în Monitorul Oficial.

Lecturând motivația CCR care șterge cu buretele tot ceea ce expusese ÎCCJ cu câteva zile înainte, am ajuns să „nu mai controlez traficul ideilor contradictorii din mintea mea.” (Valeriu Butulescu)

Separația puterilor în stat, un argument în decizia CCR

Deși ÎCCJ, prin judecătorii săi, are calitatea de-a face lumină și de-a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii de către toate instanțele de judecată și modul în care a propus să se aleagă legea penală mai favorabilă ducea la aplicarea legii mai blânde, totuși CCR a zis: stop! La loc comanda!

Dacă în România există separația puterilor în stat și singurul organ recunoscut ca având autoritate legiuitoare e Parlamentul, atunci în interpretarea legii toate instanțele judecătorești, deci și ÎCCJ, trebuie să respecte cadrul constituțional, iar sancționarea celor care „sar” din cadrul legal revine în exclusivitate…CCR! Practic, în România nu mai există un alt for care ar putea contrazice în vreun fel decizia CCR. Parlamentul vine doar și pune în acord legea cu soluția CCR fără să-și expună părerea cu privire la deciziile CCR.

În decizia CCR apar multe inadvertențe, care te lasă fără replică. Concret, în motivarea sa, CCR susține că dacă instanțele de judecată interpretează o lege încalcă principiul separației puterilor în stat. Apoi tot CCR susține că, dacă judecătorii nu respectă deciziile CCR, încalcă atributul de for legislativ al Parlamentului. Lecturând decizia, pare că toate „contradicțiile sunt cuvinte reciclate”.(Hasier Agirre)

Decizia CCR are la bază modul de ”aplicare a legii, și nu a dispozițiilor mai blânde, neputându-se combina prevederi din vechea și noua lege, deoarece s-ar ajunge la o lex tertia.” Așa cum susțineau ÎCCJ și majoritatea practicienilor, lex tertia nu apare în momentul în care se  aplică pedeapsa din vechiul cod penal și prescripția din noul cod penal, pentru că se ia în considerare în mod legal legea penală mai favorabilă din instituția pedepsei și cea a prescripției.

Lex tertia ar fi putut să apară dacă se luau, de exemplu, condițiile de existență ale prescripției din vechiul cod și efectele dintr-o altă lege. Atâta vreme cât legiuitorul a statuat că legea penală mai favorabilă trebuie aplicată și a recunoscut, prin codurile elaborate, existența instituțiilor diferite ale pedepsei și prescripției, motivarea CCR pare să dea un nou sens cuvântului favorabil. „Pot să cred în idei contradictorii, dacă au suficientă poezie.” (Valeriu Butulescu)

Cât de constituțională e decizia CCR?

Trecând peste faptul că potrivit Constituției, la art. 126 alin. 3, s-a statuat că doar ÎCCJ asigură interpretarea și aplicarea unitară a legii, mă întreb dacă decizia CCR respectă acest atribut al ÎCCJ de creator al practicii unitare.

În prezent, decizia CCR este obligatorie pentru toate instanțele, începând cu 20 mai 2014, în contextul în care doar ÎCCJ avea dreptul conferit de către legea supremă să interpreteze legea la nivelul țării. Comparând deciziile celor două instituții, cred că decizia ÎCCJ este cea care respectă principiul aplicării legii penale mai favorabile.

Întrebări fără răspuns

Dacă, prin Constituție, doar ÎCCJ poate interpreta o lege, de ce CCR pronunță o decizie prin care dă o altă interpretare textului de lege? De ce ar fi general obligatorie decizia CCR pentru instanțele de judecată, dacă CCR nu are, potrivit Constituției, competența de a interpreta legea?

Cum vor alege judecătorii legea penală mai favorabilă, fără să se raporteze distinct la instituția pedepsei și la cea a prescripției răspunderii penale, instituții recunoscute prin însăși adoptarea Codului Penal?

Dacă articolul 5, Cod penal, susține că până la judecarea definitivă a unei cauze se aplică legea penală mai favorabilă, de ce îmi pare că decizia CCR a consfințit retroactivitatea legii penale mai… (de)favorabile? Şi de ce, oare, decizia CCR este pentru unii mumă și pentru alții ciumă?