Se spune că prima dragoste nu se uită niciodată. Pentru mulți români bătrâna Dacie a fost și va rămâne prima iubire. Trebuia să aștepți câțiva ani ca să îți vină rândul să o poți cumpăra. Chiar dacă aveai banii jos, cum s-ar zice, tot trebuia să aștepți cuminte să îți vină rândul. Pe atunci nimeni nu se supăra că dura atât de mult să fii fericitul posesor al mult râvnitei mașini! Așteptarea făcea toții banii

Condiția era să depui la  CEC suma de 70.000 lei – cam atât făcea o Dacie atunci – și primeai un număr de ordine pe lista celor care aspirau la titlul de viitori proprietari de Dacie. Dovada depunerii acestei sume o constituia carnetul CEC. Majoritatea românilor au făcut sacrificii imense ca să strângă suma de bani care le asigura un loc pe lista de așteptare. Contul respectiv de la CEC era destinat în exclusivitate pentru cumpărarea unei mașini.

Dacă vrei astăzi să-ți cumperi o mașină lucrurile sunt simple: venit, văzut, testat, cumpărat. Ai banii, poți cumpăra mașina pe loc! Pentru cei care nu au trăit zilele în care se făcea listă de așteptare pentru a cumpăra o Dacie, aceasta pare o poveste din alte vremuri.

Și totuși au fost mulți români cărora nu le-a mai venit rândul să cumpere Dacia până la Revoluție. Ce se întâmplă cu banii puși deoparte de ei pentru un bun pe care statul garanta că îl va vinde la același preț? Înainte de Revoluție prețurile bunurilor și serviciilor nu creșteau ca Făt-Frumos, de la o zi la alta. Dacă ți se spunea că o Dacie face 70.000 lei și dura un an să-ți vină rândul, prețul rămânea neschimbat.

Fiind destui români în situația în care au rămas cu banii depuși la CEC și fără mașină, legiuitorul a găsit diverse soluții în timp pentru a-i despăgubi pe ghinioniștii aspiranți la titlul de posesor de Dacie. Banii depuși atunci nu mai fac azi nici cât o ceapă degerată având în vedere valul inflației care a zguduit puternic buzunarele românilor. Mulți dintre românii aflați în această situație ar zice „Ce repede se duc din viață anii/Și tot gândesc ca un zevzec,/Că, dacă-ar fi mai bune decât banii,/Mi-aș pune epigramele la CEC.” (Vasile Coban)

Care au fost actele normative care au stabilit despăgubirea românilor care au avut carnete CEC pentru achiziționarea unei Dacii?   

Practic, legiuitorul a gândit un program legislativ, care a suferit diverse modificări și completări încercându-se găsirea celei mai bune soluții pentru rezolvarea acestei probleme. Astfel, în categoria noutăți legislative s-a încadrat OUG 156/2007 privind despăgubirea persoanelor fizice care au constituit depozite la Casa de Economii și Consemnațiuni – C.E.C. S.A., în vederea achiziționării de autoturisme.

Potrivit acestei ordonanțe de urgență, persoanele fizice care până la 15 februarie 1992 au efectuat depuneri la CEC pentru a-și cumpăra o mașină, au dreptul să fie despăgubite dacă nu au retras banii din depozitele lor . Concret, dacă ai avut răbdarea să lași banii pe carnetul CEC atâta amar de vreme, fără să te atingi de ei, te încadrai în categoria celor care aveau dreptul de a fi despăgubiți.

S-a decis emiterea de titluri de stat, iar valoarea nominală era cea calculată de CEC, indexată cu rata inflației la 31 iulie 2007. Aceste titluri de stat aveau scadența la un an de la data emiterii. După scadență sumele cuvenite fiecărui deponent se vărsau în contul acestuia.

Având în vedere că acest program legislativ a fost un succes și ținând cont de realitățile cotidiene, legiuitorul a venit cu o altă noutate legislativă la OUG 156/2007, în sensul că a extins sfera și condițiile celor ce pot fi despăgubiți. Astfel, prin legea 232/2008 pentru aprobarea OUG 156/2007, s-a stabilit că în sfera celor ce pot primi despăgubiri se încadrează și persoanele care au transferat după 22 decembrie 1989 aceste sume de la CEC în conturile Băncii Române pentru Dezvoltare – B.R.D. S.A. Condiția ca aceste conturi să fie intacte s-a menținut. Legea 232/2008 a fost publicată în Monitorul Oficial 750 din 6 noiembrie 2008 și a intrat în vigoare la 9 noiembrie 2008.

Rațiunea pentru care unii români și-au mutat conturile de la CEC la BRD a fost că și BRD era tot bancă de stat și probabil au fost atrași de mirajul unor condiții mai avantajoase pentru a-și ține acei bani. Deponenții și-au transferat banii pentru achiziționarea unei Dacii de la CEC la BRD în baza circularei comune BRD S.A. nr. 12/C3 și CEC nr. 9 din 29 ianuarie 1991.

Din tot acest dans legislativ, unii români au recuperat ceva bani, alții s-au ales cu praful de pe tobe. Pentru a-i mulțumi pe toți, legiuitorul a stabilit prin legea 9/2014 pentru completarea OUG 156/2007 publicată în Monitorul Oficial nr. 156 din 4 martie 2014 sfera persoanelor pentru care se acordă despăgubirile și cum se vor calcula acestea. Prevederile acestei legi au intră în vigoare începând din 7 martie 2014.

S-a stabilit că despăgubirile se vor acorda pentru perioada cât persoanele doritoare să cumpere o Dacie au avut depozit la CEC SA și/sau BRD. Astfel, pentru persoanele care au depus bani la CEC înainte de 1 ianuarie 1990, calculul sumelor se va face cu raportare la perioada 1 ianuarie 1990 – 31 decembrie 2013. Pentru cei care au depus bani la CEC SA după 1 ianuarie 1990, calculul sumelor se va face cu raportare la perioada dintre data efectuării depunerii şi 31 decembrie 2013.

Pentru a-și putea face un calcul exact cu privire la suma pe care o vor primi, cei îndreptățiți vor trebui să mai aștepte încă 60 de zile, începând din 7 martie 2014, până când modalitatea de calcul a despăgubirilor va fi stabilită prin Hotărâre de Guvern. La câți ani au așteptat să vadă dacă primesc despăgubiri, 60 de zile sunt o nimica toată!

Cazuri și…necazuri!

Sigur că românii care au făcut demersuri să-și recupereze banii, s-au adresat cu o acțiune în justiție. Unii au avut câștig de cauză, alții ba! Cele mai multe greutăți le-au întâmpinat cei care și-au transferat banii de la CEC la BRD. A fost o perioadă de vid legislativ referitor la aceștia din urmă, fapt ce a determinat situații discriminatorii. Cei care au avut banii la CEC au primit despăgubiri, iar ceilalți, nu. Ce s-a întâmplat, de fapt?

De exemplu, doamna X, care a depus în 1987 în cont 70.000 lei pentru a-și cumpăra o mașină, a transferat acești bani la BRD în 1991. Dorind să fie despăgubită, așa cum auzise că fusese și o vecină de-a ei care, însă, rămăsese fidelă CEC-ului și nu transferase banii, a promovat o acțiune în justiție împotriva Ministerului Finanțelor și BRD. A chemat în judecată Ministerul Finanțelor pentru ca acesta să fie obligat să emită titluri de stat la valoarea despăgubirii stabilită de BRD.

În urma acestui proces, Doamna X nu prea a înțeles dacă a câștigat sau a pierdut, era practic o victorie cu gust amar de înfrângere. Ministerul de Finanțe a zis că el nu dă banii, pentru că femeia și-a transferat banii de la CEC, iar BRD a zis ca Ministerul de Finanțe trebuie să emită titlul de stat la valoarea calculată de bancă pentru a acoperi prejudiciul doamnei X. Instanța cântărind probele a decis că Ministerul de Finanțe trebuie să achite banii doamnei X, fără a preciza însă suma.

Si uite așa, doamna X a ajuns iar în justiție ca să ceară instanței să precizeze Ministerului de Finanțe câți bani are de luat cu titlu de despăgubiri. Neexistând o lege care să precizeze modalitatea de calcul a despăgubirilor ce se pot acorda în astfel de cazuri, instanța a decis că nu are obligația de a stabili în concret o sumă de bani, ci doar modalitatea de calcul sau criteriile de calcul și aruncă pisica în curtea executorului judecătoresc, pentru determinarea exactă a sumei.

Probabil că doamna X a rămas doar fericita posesoare a unei hotărâri judecătorești care îi spune că are de luat bani. Și atât! Cât sau cum îi va lua, probabil că se va elucida de către generațiile viitoare. Poate după ce va apărea în mai 2014 modalitatea de calcul a despăgubirilor să iasă soarele şi pe strada doamnei X.

Fiindcă românul este de multe ori Stan Pățitu, șirul cazurilor cu necazuri din justiție poate continua cu ceea ce i s-a întâmplat domnului Y. Și acesta a avut nefericita inspirație să își mute la BRD în 1991, banii puși cu grijă în 1988 la CEC în vederea împroprietăririi cu o Dacie. Domnului Y instanța nu i-a dat dreptate chiar deloc. Motivul e halucinant! Faptul că BRD nu a avut diligența să comunice Ministerului Finanțelor Publice situația conturilor persoanelor care și-au transferat banii de la CEC la BRD după ce s-a adoptat Legea 232/2008, care le dădea și acestora dreptul la despăgubiri. Adică, domnul Y a pierdut din cauza omisiunii BRD de a anunța că mai există anumite persoane care au dreptul să-şi primească banii!

Practic, s-a creat o situație discriminatorie între cei care au avut ca unic țel să își cumpere o Dacie, dar unii au optat să lase banii la CEC și fidelitatea le-a fost răsplătită și cei care într-un impuls de moment au spus CEC-ului „adio” și au mutat banii la BRD. Fără să dea vina pe omisiunea BRD-ului, instanța a considerat că ar exista un vid al legilor în astfel de cazuri și s-ar impune reglementarea pe cale legislativă a situației.

Lungul şi anevoiosul drum de la visul de a avea o Dacie până la coşmarul recuperării banilor

Sigur, cine a avut o Dacie și a condus-o nu a trecut de la agonie la extaz, pentru a-și recupera banii. Cei care încă nu și-au recuperat banii depuși la CEC, vor putea iniția demersul în justiție, dar, după ce apare și modul de calcul, pentru a nu păți ca în spețele de mai sus. Astfel, la momentul la care porniți la luptă aveți legea de partea voastră și veți ști clar cât puteți primi, fără a mai exista teama că instanța nu va stabili nicio sumă.

Probabil că mulți dintre nostalgicii acelor vremuri sunt ca vulpea care nu ajunge la struguri și atunci zice că sunt acri. Mulți dintre ei spun că „Cine încă o mai are/Și-i cu ea pe-autostradă,/Lasă să se întrevadă/Că-i un jaf la drumul mare.” (Alexandru Hanganu).