Zicala “babă frumoasă şi copil cuminte” a fost născocită pesemne de vreun dascăl, cu mult timp înainte ca legiuitorii să fie preocupaţi de pericolele taberelor şi excursiilor şi să emită reglementări studiate, acum, asiduu de către cadrele didactice pe portalurile de legislaţie gratuită. Pretutindeni şi oricând copiii au făcut şi vor face năzbâtii, dar pericolele vin şi dintr-o deficitară supraveghere!

Oare cine n-a fost, măcar o dată, ca elev, într-o tabără sau într-o excursie?! Dacă într-o excursie de-o zi ritmul alert al desfăşurării vizitelor şi activităţilor oferea mai puţină vreme pentru boacăne, taberele de şcolari se lăsau, cel puţin acum 15-20 de ani, cu peripeţii bune de istorisit la gura sobei.

Acum ne amintim cu nostalgie de întâmplările demne de Nică al lui Ştefan a Petrii trăite prin tabere, dar supraveghetorii noştri erau prea puţin încântaţi atunci când ne găseau la nici 10 paşi de ursul venit la cabană în căutare de hrană, când vreunul dintre noi se alegea cu un ochi învineţit ori când, pur şi simplu… nu ne mai găsea nimeni, vreme de 2-3 ore.

Bieţii profesori, câte supărări n-or fi avut, din pricina noastră! Câte fire de păr alb nu le-am scos… Dar nici ştrengarii de azi nu se lasă mai prejos!

 

Noi reguli pentru tabere şi excursii!

De curând a ieşit de sub tipar Monitorul Oficial nr. 99 şi, odată cu el, Ordinul 3060/2014 al ministrului educaţiei naţionale privind aprobarea condiţiilor de organizare a taberelor, excursiilor, expediţiilor şi a altor activităţi recreative în sistemul de învăţământ preuniversitar.

Atunci când organizează excursii cu elevii, tabere şi „ieşiri” în aer liber profesorii şi învăţătorii sunt datori să ia toate măsurile pentru asigurarea securităţii elevilor. Elevii participanţi sunt, şi ei, obligaţi să solicite în prealabil toate informaţiile privind tabăra sau excursia, să aducă la cunoştinţa părinţilor faptul că participă la activitatea în cauză, să îi informeze pe cei ce organizează tabăra sau excursia de existenţa unor situaţii speciale. Ce fel de situaţii?

Unii elevi ascund anumite probleme medicale, precum alergiile sau nu-şi declară preferinţele alimentare ori obiceiurile religioase, numai din teama respingerii de către anturaj. Prin nespecificarea existenţei unor elemente de acest gen, se poate ajunge la situaţii neplăcute. Sau chiar grave!

Exemplu: o banală înţepătură de albină poate declanşa la persoanele vulnerabile reacţii nefireşti ale organismului, ce pot pune viaţa în pericol!

De asemenea, elevul (ex.: cu afecţiuni cardiace) este obligat să aducă la cunoştinţa conducătorului grupului existenţa interdicţiilor medicale legate de practicarea unor activităţi fizice, caracterizate prin durată sau intensitate sporită.

Una dintre obligaţiile elevului va fi prezentarea clasicei adeverinţe medicale provenită de la medicul de familie, cu menţiunea “clinic sănătos”. Fie, acum, vorba între noi, rar găseşti pe cineva absolult sănătos, chiar şi printre copii. În ziua de azi ar trebui mai degrabă să ne referim la absenţa unor afecţiuni severe decât la noţiuni relative precum sănătatea!

Totodată, elevul va trebui să citească cu multă băgare de seamă regulamentul taberei ori excursiei. Legiuitorul a fost cam optimist aici! Judecând după numărul de cărţi vândute, capitol la care românii se află (iarăşi?) la coada clasamentului european, pentru numeroşi elevi actuali cititul reprezintă o ocupaţie numai bună de înscris la capitolul “şi altele”.

Nu puţini şcolari şi chiar adulţi se laudă cu “zero cărţi citite”. Parcă e păcat să laşi deoparte jocurile pe calculator şi televizorul…

Bine că există subtitrarea filmelor. Aşa mai au şi şcolarii ocazia de a exersa cititul. Un merit similar mai are, de data aceasta la adulţi, presa tabloidă.

Oricum, semianalfabetismul bate stăruitor la uşă!

 

Vrei în tabără, am înţeles! Dar părinţii tăi ce zic?

Revenind la obligaţiile elevului participant la excursii, acesta va trebui să prezinte organizatorului activităţii şi acordul părinţilor. Nici nu ştiu legiuitorii cât de fidel pot reproduce unii elevi scrisul şi iscălitura părintelui. Nici părinţii nu-şi dau seama de diferenţe, doar că nu-şi amintesc când au semnat documentul.

Oricum “domnul Goe” modern ştie cum să-şi înduplece părinţii pentru a-i permite participarea la excursii şi tabere. Copiii sunt experţi în a face scamatorii cu sentimentele adulţilor, sunt aşi ai războiului psihologic.

Măcar în excursie copilul se află sub o supraveghere strictă cât timp părinţii sunt la serviciu (dacă-l au!) şi nu în grija maidanului ori delectându-se pe internet cu grozăviile hărăzite adulţilor!

Mai înainte ca grupul să fie pe deplin închegat, în vederea participării la excursie ori tabără, organizatorul (profesorul) trebuie să prezinte potenţialilor participanţi informaţii legate de: durata activităţii, scopul său, destinaţie, prestatorii serviciilor de cazare şi transport, numărul de participanţi vizat, regulamentele şi nu în ultimul rând documente din care reies costurile. Să ştie şi părinţii cum să-şi planifice bugetul… pe 2-3 sau chiar 6 luni!

Dacă anterior nu era rară situaţia în care un singur profesor trebuia să fie cu ochii în patru asupra fiecăruia dintre cei 30 de elevi ai unei clase, acum e necesar ca la fiecare 10 şcolari participanţi la excursie să fie pe puţin câte un cadru didactic.

Oare sunt elevii de azi mai dificil de supravegheat, mai zurbagii? Pozne făceau şi copiii de ieri. Poate la fel de mari. Alta e problema: acum nu mai au profesorii autoritatea de odinioară! Prin muzică, prin filme adolescenţii sunt instigaţi direct sau subliminal la nesupunere, la contestarea adulţilor.

Cu ani în urmă, faptele de pomină ale şcolarilor erau ţinute sub obroc pe la inspectorate (şcolare sau de… poliţie), neavând cine să le hiperbolizeze.

Jurnalismul de senzaţie a apărut nu demult, dar a progresat iute! Vă mai amintiţi povestea găinii ce s-a lăsat de clocit, aducându-şi pe lume puii  prin naştere? A fost „dată” la ziar în 1993! Tragic este că mulţi au crezut ştirea. Că absolut toţi credulii au avut şi drept de vot s-a văzut mai târziu!

În clipa-n care componenţa grupului de participanţi a devenit certă, profesorul organizator al taberei ori excursiei va trebui să obţină încuviinţarea şcolii şi a inspectoratului de învăţământ şi să întocmească dosarul taberei, excursiei sau activităţii.

Nici măcar oganizarea unei excursii de o zi nu mai e ce-a fost. Birocraţia şi “acoperirea” cu nenumărate hârtii sunt cultivate până la idolatrie! A zis bine cine spunea că, până la urmă, va deveni obligatorie informarea scrisă a autorităţilor chiar şi la schimbarea gresiei din baie. Poate că nici duş nu vom mai avea voie să facem oricând… fără permisiune explicită de la Stat!

Grijile domnului profesor

Cadrul didactic ce organizează activitatea are şi îndatorirea de a avansa către firma ce-şi oferă serviciile turistice (cazare etc.), date precum numărul de şcolari participanţi, vârsta lor, menţiuni deosebite cu privire la starea de sănătate a unora dintre ei (probleme de sănătate mai mari decât simplul “rău de maşină”) şi dacă există copii ce urmează o dietă aparte.

Pe vremuri era o mândrie pentru părinţi să spună că micuţul lor “mănâncă orice”. Acest “orice” ne aduce însă peste jumătate dintre bolile cronice! Între timp ne-am mai revizuit ideile de tip “luaţi bomboane la copii, nu daţi banii pe prostii”. Bazele obezităţii de mai târziu se edifică încă din pruncie, iar intoleranţele alimentare (faţă de gluten, lactoză) fac ravagii, dacă-s tratate cu indiferenţă!

Cadrul didactic organizator va trebui să fie atent ca numărul de participanţi să nu depăşească numărul locurilor de cazare. Ar fi excelent dacă la selectarea firmei prestatoare de servicii (cazare, transport etc.) s-ar urma mereu o procedură pe deplin transparentă, onestă!

Ar trebui ca dascălul organizator să nu apeleze pentru transport la firma vărului şi pentru cazare la pensiunea cumnatului! E destul că părinţilor li se cer de ani de zile bani în mod nejustificat, pentru “fondul clasei”, cadouri de sărbători pentru corpul profesoral sau pentru primirea copilului la şcoala “de elită”. Practica şpăgilor şi favoritismelor tinde să îmbolnăvească incurabil societatea. Curat murdar!

Conform recentului Ordin 3060, lesne de accesat pe site-urile de legislaţie gratuită, pe toată durata excursiei sau taberei grupul trebuie să aibă-n componenţă o persoană expertă în acordarea primului-ajutor. Excelentă prevedere!

Câţi dintre noi ştim să efectuăm corect manevra Heimlich ori o resuscitare cardio-respiratorie? Salvarea nu vine mereu la timp! Sunt deprinderi esenţiale, dar la şcoală copiii învaţă toată gama posibilă de inutilităţi. Se căznesc să memoreze fără rost cunoştinţe accesibile din două click-uri!

Ar fi mai bine să cultivăm talentele native şi aptitudinile practice ale copiilor, la şcoală. Învăţământul standardizat produce roboţi în serie, în loc să contribuie la formarea unor tineri capabili de gândire autonomă şi, mai târziu, poate chiar de succes în afaceri.

Membrii grupului de elevi excursionişti vor trebui să semneze o declaraţie conform căreia au luat notă de prevederile regulamentului excursiei, să deţină adeverinţe de la medicul de familie că sunt apţi pentru activităţile propuse, să prezinte acordul părinţilor sau după caz al tutorelui.

Nu mereu socoteala de acasă e identică celei din târg! Operatorul economic responsabil de serviciile turistice va trebui să ofere toate condiţiile asumate. Organizatorul poate sesiza comisariatul pentru protecţia consumatorului oricând consideră că a survenit o neconcordanţă între promisiuni şi serviciile oferite!

 

O nouă generaţie, noi reguli

Siguranţa primează! Pentru asigurarea securităţii elevilor, organizatorii şi însoţitorii vor trebui să evalueze necontenit riscurile activităţilor propuse, să ia măsuri de prevenire a vătămării elevilor, să anunţe părinţii şi instituţiile specializate în cazul unor accidentări, să transporte accidentaţii la spital.

Toate activităţile trebuie adaptate la vârsta, dezvoltarea fizică şi puterile elevilor participanţi.  Elevii trebuie să dispună de echipamentul adecvat activităţilor. Pentru unii e o noutate că nu se escaladează muntele cu pantofii de mers la nuntă sau cu papucii de plajă!

Mulţi ar putea considera că aplicarea noilor prevederi privind condiţiile de organizare a taberelor şcolare nu generează cine ştie ce îngrijorări persoanelor vizate, aşa cum se întâmplă, de pildă, cu reglementările şi ştirile din fiscalitate, ce-i pun mereu pe jar pe contribuabilii mici şi mari!

Totuşi, oricine a stat fie şi doar două ore să supravegheze un grup de copii ştie că responsabilitatea e apăsătoare şi stresul e suficient pentru a elimina orice prilej de relaxare.

O clasă de şcolari indisciplinaţi poate pune-n dificultate lejer chiar şi-un sever sergent-instructor din US Marine Corps, capabil, de altfel, să ţină-n frâu o ceată de flăcăi cu porniri recalcitrante. Orice s-ar zice, nu-i de glumit cu noua generaţie! Fiecare am făcut parte dintr-o generaţie considerată cândva mai altfel, mai dificilă.

Toate-s noi şi vechi sunt toate? Greşit! Nimic nu mai este ca odinioară. Nici măcar învăţământul şi taberele şcolare! Realizezi acest lucru nu doar când treci pe lângă o şcoală şi auzi vacarmul de nedescris ce răzbate prin ferestre sau când observi, în autobuz, apucăturile unor liceeni “educaţi”, dar şi atunci când parcurgi rândurile vreunei reglementări precum Ordinul 3060, pe un portal de legislaţie gratuită!