Înalta Curte de Casație și Justiție a fost sesizată cu un recurs în interesul legii vizând următoarea problemă de drept: dacă infracţiunea de delapidare în formă atenuată, prevăzută de art. 295 alin. (1) raportat la art. 308 alin. (1) din Codul penal, poate fi încadrată în noţiunea de infracţiune contra patrimoniului la care se referă art. 139 alin. (2) şi art. 152 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală.

Într-o primă orientare jurisprudenţială, considerată de către autorul sesizării, majoritară, instanţele au reţinut că infracţiunea de delapidare prevăzută de art. 295 raportat la art. 308 din Codul penal, săvârşită de către sau în legătură cu persoanele care exercită, permanent ori temporar, cu sau fără o remuneraţie, o însărcinare de orice natură în serviciul unei persoane fizice prevăzute la art. 175 alin. (2) din Codul penal ori în cadrul oricărei persoane juridice, se încadrează în sintagma “infracţiuni contra patrimoniului” din cuprinsul art. 139 alin. (2) şi art. 152 alin. (1) lit. a) raportat la art. 139 alin. (2) din Codul de procedură penală.

Referitor la cea de a doua orientare jurisprudenţială, considerată ca fiind minoritară, s-au depus un număr de patru hotărâri judecătoreşti, iar din conţinutul acestora care reprezintă de fapt şi opinia majoritară rezultă că infracţiunea de delapidare prevăzută de art. 295 alin. (1) raportat la art. 308 din Codul penal nu se încadrează în sintagma “infracţiuni contra patrimoniului” cuprinsă în art. 139 alin. (2) şi art. 152 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală care se referă strict la infracţiunile prevăzute în Partea specială titlul II “Infracţiuni contra patrimoniului” din Codul penal.

Prin Decizia nr. 15/2024, publicată în Monitorul Oficial nr. 1058/2024, ÎCCJ admite recursul în interesul legii și stabilește că în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 152 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală raportat la art. 139 alin. (2) din Codul de procedură penală stabileşte că infracţiunea de delapidare prevăzută de art. 295 alin. (1) cu aplicarea art. 308 alin. (1) din Codul penal nu poate fi încadrată în noţiunea de infracţiune contra patrimoniului.