Înalta Curte de Casație și Justiție a fost sesizată în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept privind art. 229 Cod penal.

Obiectul sesizării

Dacă reprezintă sediu profesional în sensul prevederilor art. 229 alin. (2) lit. b) din Codul penal spaţiul comercial – ce constituie punct de lucru al unei persoane juridice – în intervalul de timp în care accesul publicului nu este permis?

Practica judiciară

Într-o primă opinie s-a susţinut că spaţiul comercial ce constituie punct de lucru al unei persoane juridice – în intervalul de timp în care accesul publicului nu este permis – reprezintă sediul profesional în sensul prevederilor art. 229 alin. (2) lit. b) din Codul penal.

În opinia contrară s-a susţinut că spaţiul comercial, punct de lucru al unei persoane juridice, nu poate fi considerat sediu profesional, în sensul prevederilor art. 229 alin. (2) lit. b) din Codul penal, în măsura în care nu se identifică elemente concrete prin care acţiunea făptuitorului să fi adus atingere vieţii private a angajaţilor ori a persoanei juridice, în sensul protejat de legiuitor şi de art. 8 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Decizia ICCJ

Prin Decizia nr. 36/2024, publicată în Monitorul Oficial nr. 776/2024, admite sesizarea și stabilește că spaţiul comercial – ce constituie punct de lucru al unei persoane juridice – reprezintă sediu profesional în sensul prevederilor art. 229 alin. (2) lit. b) din Codul penal, dacă în cadrul acestuia se desfăşoară o viaţă privată societară.