RIL admis. Retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase


Înalta Curte de Casație și Justiție a fost sesizată cu soluţionarea recursului în interesul legii ce vizează art. 6 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România.

Recursului în interesul legii vizează următoarea problemă de drept:
”    dacă dispoziţiile art. 6 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România pot fi interpretate în sensul că se aplică şi titularilor cererilor de retrocedare a imobilelor înstrăinate legal anterior datei de 22 decembrie 1989″.

În practica judiciară într-o opinie jurisprudenţială s-a reţinut interpretarea potrivit căreia dispoziţiile art. 6 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă nr. 94/2000 se aplică şi titularilor cererilor de retrocedare a imobilelor înstrăinate legal anterior datei de 22 decembrie 1989.

Într-o a doua opinie jurisprudenţială s-a considerat că nu este aplicabil art. 1 din Protocolul adiţional nr. 1 la Convenţie, întrucât instanţele naţionale nu pot înlătura de la aplicare o normă de drept pe motiv că instituie o discriminare între diferite situaţii, acesta fiind rolul exclusiv al Curţii Constituţionale, neputând fi înlăturate efectele legislaţiei interne redate de art. 6 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă nr. 94/2000.

Prin Decizia nr. 12/2024, publicată în Monitorul Oficial nr. 678/2024, ÎCCJ admite recursul în interesul legii și stabilește că în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 6 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, numai titularii cererilor de retrocedare ale căror imobile, ce fac obiectul ordonanţei de urgenţă, au fost înstrăinate legal după data de 22 decembrie 1989 pot opta pentru acordarea măsurilor reparatorii în echivalent potrivit art. 5 alin. (5) din actul normativ sus – menţionat.