Înalta Curte de Casație și Justiție a fost sesizată în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la dispoziţiile art. 138 alin. (1) şi art. 139 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei.

Așadar se are în vedere dacă dispoziţiile art. 138 alin. (1) şi art. 139 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, raportate la prevederile art. 25, art. 26, art. 220 alin. (10) şi art. 215 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală trebuie interpretate în sensul că, în ipoteza în care este atrasă răspunderea pentru intrarea în insolvenţă, în temeiul legii insolvenţei, în pasiv fiind cuprinse atât creanţe fiscale, cât şi creanţe nefiscale, termenul privind prescripţia executării silite este cel prevăzut de Codul de procedură civilă pentru creanţa nefiscală şi cel prevăzut de Codul de procedură fiscală pentru creanţa fiscală sau se aplică un singur termen pentru întregul pasiv?

Prin Decizia nr. 50/2023, publicată în Monitorul Oficial nr. 970/2023, ÎCCJ admite sesizarea.

Se stabilește că în interpretarea dispoziţiilor art. 138 alin. (1) şi art. 139 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei raportate la prevederile art. 220 alin. (10) şi art. 215 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală în cazul în care s-a dispus atragerea răspunderii membrilor organelor de conducere, potrivit prevederilor legislaţiei privind insolvenţa, în pasivul debitorului insolvent fiind cuprinse şi creanţe fiscale, termenul de prescripţie a executării silite este cel de 3 ani prevăzut de Codul de procedură civilă.