RIL admis. Competența materială a cauzelor având ca obiect cereri de constatare a caracterului ilicit al faptei


Înalta Curte de Casație și Justiție a fost sesizată să se pronunțe asupra unui recurs în intersul legii privind interpretarea unor dispozitii din Codul de procedura civilă.

Obiectul sesizării vizează interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 253 alin. (1) lit. c) din Codul civil şi ale art. 94 pct. 1 lit. h) şi k) şi art. 95 pct. 1 din Codul de procedură civilă, în sensul de a se stabili competenţa materială de soluţionare a cauzelor având ca obiect cereri de constatare a caracterului ilicit al faptei care aduce atingere unor drepturi nepatrimoniale, cereri întemeiate pe prevederile art. 253 alin. (1) lit. c) din Codul civil, atunci când acestea sunt formulate simultan cu cereri întemeiate pe dispoziţiile art. 253 alin. (4) din Codul civil de a se acorda despăgubiri pentru prejudiciul nepatrimonial cauzat care nu depăşesc valoarea de 200.000 lei inclusiv.

În practica judiciară, într-o primă orientare jurisprudenţială s-a apreciat că cererile având ca obiect constatarea caracterului ilicit al faptei care aducere atingere unui drept nepatrimonial, întemeiate pe dispoziţiile art. 253 alin. (1) lit. c) din Codul civil, au natura unor capete de cerere accesorii celor având ca obiect plata despăgubirilor pentru daune morale, întemeiate pe dispoziţiile art. 253 alin. (4) din Codul civil, competenţa materială fiind stabilită în funcţie de criteriul valoric, conform art. 94 pct. 1 lit. k) din Codul de procedură civilă.

În a doua orientare jurisprudenţială s-a apreciat că cererile având ca obiect constatarea caracterului ilicit al faptei, întemeiate pe dispoziţiile art. 253 alin. (1) lit. c) din Codul civil, au natura unor capete de cerere principale, cu caracter autonom, care intră în competenţa tribunalului, conform art. 95 pct. 1 din Codul de procedură civilă.

Prin Decizia nr. 1/2023, publicată în Monitorul Oficial nr. 337/2023, ÎCCJ a reținut că tribunalul este instanţa competentă material în ce priveşte soluţionarea cauzelor având ca obiect cereri de constatare a caracterului ilicit al faptei care aduce atingere unor drepturi nepatrimoniale, cereri întemeiate pe prevederile art. 253 alin. (1) lit. c) din Codul civil, atunci când acestea sunt formulate simultan cu cereri întemeiate pe dispoziţiile art. 253 alin. (4) din Codul civil de a se acorda despăgubiri pentru prejudiciul nepatrimonial cauzat care nu depăşesc valoarea de 200.000 lei inclusiv.