Curtea Europeană a Drepturilor Omului a fost sesizată cu o cauza care priveşte acuzaţii potrivit cărora procesul penal îndreptat împotriva reclamantei pentru o infracţiune minoră a fost inechitabil, în măsura în care instanţa s-a bazat pe declaraţiile unor martori cărora reclamanta nu le-a putut adresa întrebări.

Curtea observă că, în plângerea formulată în faţa instanţei interne, reclamanta a contestat elementele de probă. Cu toate acestea, instanţa şi-a întemeiat decizia pe aceste probe.

Întrucât instanţa naţională nu avea competenţa de a audia martori, Curtea nu vede niciun motiv pentru care, astfel cum a sugerat Guvernul, reclamanta ar fi trebuit să solicite în mod expres ca instanţa să audieze martorii.

Potrivit știrilor juridice, Curtea reține că instanța națională a confirmat ordonanţa procurorului, fără să asculte declaraţii ale martorilor şi, prin urmare, fără să îi ofere reclamantei posibilitatea de a-l confrunta direct pe martorul a cărui declaraţie avea o importanţă decisivă. Procedând astfel, instanţa a privat-o pe reclamantă de posibilitatea judecării cauzei sale de către o instanţă, în conformitate cu cerinţele Convenţiei.

În concluzie, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în Cauza Negulescu împotriva României, a rețiunut că a fost încălcat dreptul la un proces echitabil, iar statul român trebuie să plătească reclamantei, în termen de trei luni de la data rămânerii definitive a hotărârii suma de 1.000 euro.