Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost sesizată cu soluţionarea recursului în interesul legii ce vizează unele dispoziţii din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă.

Obiectul sesizării

În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 169 alin. (1) lit. d) teza finală din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă în cazul în care pârâtul nu predă documentele şi actele financiar – contabile practicianului în insolvenţă, prezumţia legală se întinde şi asupra condiţiilor răspunderii delictuale privind existenţa faptei ilicite şi asupra prejudiciului?

În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 169 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă în ipoteza în care pârâtul nu predă documentele şi actele financiar – contabile practicianului în insolvenţă, reclamantul are sarcina de a dovedi o legătură de cauzalitate între fapta pârâtului şi intrarea debitorului în insolvenţă?

Opinia ÎCCJ

În ceea ce priveşte limitele de aplicare a prezumţiei sub aspectul raportului de cauzalitate, odată stabilită existenţa faptului vecin şi conex, reprezentat de nepredarea documentelor contabile, pe baza căruia se prezumă existenţa faptei ilicite, legiuitorul prezumă în continuare, în mod expres, existenţa legăturii de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciul încercat, reprezentat de ajungerea debitorului în stare de insolvenţă şi imposibilitatea acoperirii pasivului înscris în tabelul de creanţe.

În ceea ce priveşte condiţia vinovăţiei, aceasta rezultă cu evidenţă din conţinutul prevederilor art. 169 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 85/2014, care fac referire la persoane culpabile de starea de insolvenţă a debitorului. În cazul faptei prevăzute de art. 169 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 85/2014, culpa, înţeleasă ca vinovăţie, este prezumată relativ de legiuitor, acest aspect nefăcând obiectul vreunei controverse.

Prezumţia relativă exonerează subiectul activ al acţiunii în antrenarea răspunderii patrimoniale de obligaţia dovedirii condiţiilor necesare pentru antrenarea răspunderii patrimoniale, şi anume: existenţa faptei ilicite, a prejudiciului, înţeles atât ca stare de insolvenţă a patrimoniului, cât şi ca pasiv neacoperit, precum şi a legăturii de cauzalitate dintre faptă şi prejudiciu.

Decizia ÎCCJ

Prin Decizia nr. 14/2022, publicată în Monitorul Oficial nr. 902/2022, se admite recursul în interesul legii şi se stabileşte că în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 169 alin. (1) lit. d) teza a doua din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, în cazul în care pârâtul nu predă documentele contabile practicianului în insolvenţă, după prealabila notificare, se prezumă relativ întrunirea tuturor condiţiilor necesare atragerii răspunderii patrimoniale pentru fapta prevăzută de art. 169 alin. (1) lit. d) din aceeaşi lege.