Curtea Constituţională a fost sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 100 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că Legea nr. 303/2004 este neconstituţională, întrucât nu prevede un termen de radiere a sancţiunilor disciplinare de excludere din magistratură, aceasta fiind cauza imposibilităţii de înscriere în tabloul avocaţilor Baroului Bucureşti cu drept de exercitare a profesiei.

Deşi în cauză se pune problema unei omisiuni legislative, ceea ce ar aduce în discuţie calitatea Curţii Constituţionale de legislator negativ, totuşi, în virtutea rolului său de garant al supremaţiei Constituţiei, Curtea nu poate ignora viciul de neconstituţionalitate creat tocmai prin această omisiune care generează încălcarea Constituţiei, prin lipsa reglementării, în cuprinsul Legii nr. 303/2004, a unui mecanism juridic similar radierii, existent în alte acte normative care normează statutul altor profesii.

Faţă de constatarea existenţei carenţei legislative care generează viciul de neconstituţionalitate evidenţiat, Curtea accentuează necesitatea completării reglementării actuale şi pune în vedere legiuitorului să consacre instituţia radierii, după un anumit termen, a sancţiunii disciplinare a excluderii din magistratură, astfel încât această sancţiune să nu mai împiedice, în mod definitiv şi iremediabil, dreptul persoanei aflate în situaţia analizată de a fi înscrisă în profesia de avocat.

Prin Decizia nr. 363/2022, publicată în Moniturul Oficial nr. 731/2022, CCR a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a reţinut că dispoziţiile art. 100 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor sunt constituţionale numai în măsura în care sancţiunea disciplinară a excluderii din magistratură nu are efect permanent.