Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost sesizată cu un recurs în interesul legii privind art. 603 din Codul de procedură civilă.

Obiectul recursului în interesul legii are în vedere interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 603 alin. (3) din Codul de procedură civilă cu privire la sintagma “după verificarea (. . .) respectării condiţiilor”, în sensul de a stabili dacă instanţa de judecată, învestită în baza prevederilor legale amintite, analizează doar condiţiile formale ale hotărârii arbitrale sau şi pe cele de fond.

În practica judiciară într-o primă orientare jurisprudenţială s-a apreciat că, în privinţa condiţiilor ce trebuie verificate de instanţa de judecată în temeiul art. 603 din Codul de procedură civilă, acestea se referă doar la cele reglementate de alin. (1) al aceluiaşi articol, şi anume condiţiile formale ce privesc conţinutul hotărârii arbitrale (componenţa tribunalului arbitral, numele părţilor, menţionarea convenţiei arbitrale etc.), nu şi alte condiţii de formă (cum ar fi constituirea tribunalului arbitral, îndeplinirea procedurii de citare, termenul arbitrajului etc.) sau de fond (cum ar fi arbitrabilitatea litigiului, existenţa şi valabilitatea convenţiei arbitrale sau chestiuni ce ţin de fondul dreptului).

În cea de-a doua orientare jurisprudenţială s-a apreciat că instanţa de judecată trebuie să verifice şi condiţiile de fond necesare pentru transmiterea prin vânzare a dreptului de proprietate, respectiv dovada calităţii de proprietar, întinderea cotelor – părţi, încasarea preţului etc., deci trebuie să analizeze condiţiile de fond ale vânzării.

Prin Decizia nr. 1/2022, publicată în Monitorul Oficial nr. 284/2022, ÎCCJ a admis recursul în interesul legii şi a stabilit că în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 603 alin. (3) din Codul de procedură civilă, sintagma “după verificarea (. . .) respectării condiţiilor” vizează verificarea condiţiilor formale ale hotărârii arbitrale, iar nu a celor de fond.