Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost sesizată să se pronunţe cu privire la interpretarea dispoziţiilor art. 719 alin. (4) pct. 1 din Codul de procedură civilă.

În obiectul sesizării se are în vedere aspectul lămuririi sintagmei «hotărârea sau înscrisul care se execută nu este, potrivit legii, executoriu», respectiv limitele verificării pe care instanţa de judecată este obligată să o facă pentru verificarea incidenţei cazului de suspendare obligatorie a executării silite.

Menţionăm că art. 719 Cod de procedură civilă prevede:
(1) Până la soluţionarea contestaţiei la executare sau a altei cereri privind executarea silită, la solicitarea părţii interesate şi numai pentru motive temeinice, instanţa competentă poate suspenda executarea. Suspendarea se poate solicita odată cu contestaţia la executare sau prin cerere separată.
(4) Suspendarea executării este obligatorie şi cauţiunea nu este necesară dacă: 1. hotărârea sau înscrisul care se execută nu este, potrivit legii, executoriu.

Prin Decizia nr. 81/2021, publicată în Monitorul Oficial nr. 194/2022, ÎCCJ a stabilit că în interpretarea şi aplicarea art. 719 alin. (4) pct. 1 din Codul de procedură civilă, efectele suspendării obligatorii a executării silite se produc până la data soluţionării în primă instanţă a contestaţiei la executare, iar o cerere având acest obiect nu poate fi reiterată în calea de atac exercitată împotriva hotărârii instanţei de executare.