Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost sesizată cu soluţionarea recursului în interesul legii, vizând unificarea practicii judiciare în acţiunile prin care personalul auxiliar din cadrul instanţelor şi al parchetelor, căruia i s-au aplicat, începând cu data de 1 ianuarie 2018, dispoziţiile art. 38 alin. (3) lit. a) coroborate cu cele ale alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 şi i s-au stabilit sporuri în cuantum de 30%, a solicitat acordarea de sporuri în cuantum maxim de 45%, prin raportare la personalul auxiliar din cadrul altor curţi de apel.

În practică, într-o primă orientare jurisprudenţială s-a apreciat că reclamanţii au făcut dovada că sunt discriminaţi faţă de alţi angajaţi din cadrul familiei ocupaţionale din care fac parte, cărora li s-a stabilit un cuantum total al sporurilor de 45%. Intenţia legiuitorului, exprimată în actele normative adoptate ulterior anului 2015, a fost aceea de a înlătura orice inechităţi salariale existente între persoane ocupând funcţii similare în cadrul aceleiaşi familii ocupaţionale.

În cea de-a doua orientare jurisprudenţială s-a considerat că dispoziţiile legale nu obligă la acordarea sporurilor în cuantum maxim, cuantumul total al sporurilor fiind limitat, potrivit art. 25 din Legea – cadru nr. 153/2017, la 30% din fondul de salarii al ordonatorului de credite care stabileşte drepturile salariale. Dispoziţiile vizând salarizarea nediscriminatorie din cuprinsul Legii – cadru nr. 153/2017, spre deosebire de cele din legislaţia anterioară, fac referire numai la salariul de bază.

Prin Decizia nr. 15/2021, publicată în Monitorul Oficial nr. 921/2021, ÎCCJ a admis recursul în interesul legii şi a stabilit că în interpretarea unitară a dispoziţiilor art. 38 alin. (3) lit. a) şi alin. (6) din Legea – cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, suma sporurilor acordate personalului auxiliar din cadrul instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea nu trebuie să depăşească limita prevăzută de art. 25 din aceeaşi lege, raportată la ordonatorul de credite care stabileşte drepturile salariale.