Instanţele judecătoreşti nu au un punct de vedere unitar în ceea ce
priveşte interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 49 alin. (2) din
Codul de procedură civilă, în acest sens fiind sesizată Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Problema de drept ivită în practica judiciară este legată de efectele formulării unei cereri de recuzare asupra procesului pendinte, respectiv dacă o astfel de cerere determină o suspendare a cursului judecăţii, inclusiv
amânarea dezbaterilor asupra fondului cauzei, până la soluţionarea incidentului procedural de către un alt complet sau, dimpotrivă, judecata continuă, cu posibilitatea efectuării oricăror acte de procedură, până la momentul deliberării şi pronunţării hotărârii.

Prin Decizia nr. 14/2021, publicată în Monitorul Oficial nr. 907/2021, ÎCCJ a admis recursul în interesul legii şi a reţinut că în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 49 alin. (2) din Codul de procedură civilă, formularea unei cereri de recuzare, înainte sau după începerea oricăror dezbateri, nu împiedică efectuarea actelor de procedură în continuarea judecăţii, nici dezbaterea în fond a procesului, ci doar pronunţarea hotărârii, până la soluţionarea cererii de recuzare.