În practica judiciară a luat naştere o divergenţă cu privire la persoanele care au îndeplinit funcţia de auditor public extern în cadrul Curţii de Conturi pentru o perioadă mai mare de 4 ani, dar mai mică de 14 ani şi care, fiind eliberate din funcţie din motive neimputabile lor, şi care aveau o altă ocupaţie la data îndeplinirii condiţiilor standard de pensionare ori la data pensionării pot sau nu beneficia de pensia de serviciu.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost sesizată pentru soluţionarea recursului în interesul legii.

Într-o primă orientare jurisprudenţială s-a considerat că vechimea minimă în specialitate prevăzută de art. 51 alin. (3) din Legea nr. 94/1992 este aplicabilă doar persoanelor care, la data îndeplinirii condiţiilor standard de pensionare, aveau funcţia de auditor public extern în cadrul Curţii de Conturi, nu şi persoanelor care, la data pensionării, au avut sau au o altă ocupaţie şi nu au o vechime în specialitate de minimum 14 ani.

În a doua orientare jurisprudenţială s-a considerat că vechimea minimă în specialitate, prevăzută de art. 51 alin. (3) din Legea nr. 94/1992, este aplicabilă şi persoanelor care solicită pensia de serviciu în temeiul alin. (8) şi (11) ale aceluiaşi articol.

Prin Decizia nr. 31/2020, publicată în Monitorul Oficial nr. 150/2021, ÎCCJ a reţinut că foştii auditori publici externi care, la data îndeplinirii condiţiilor standard de pensionare, aveau o altă ocupaţie, precum şi foştii auditori publici externi care, la data solicitării, erau pensionari pentru limită de vârstă, ieşiţi la pensie din altă ocupaţie, nu pot beneficia de pensia de serviciu prevăzută de art. 51 alin. (3) din Legea nr. 94/1992 pentru o vechime minimă de 4 ani în funcţia de auditor public extern în cadrul Curţii de Conturi.