Curtea Europeană a Drepturilor Omului a fost sesizată să se pronunţe în Cauza Vereş împotriva României, Hotărâre care a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 1121/2020.

Reclamantul susţine că a fost supus la rele tratamente din partea poliţiei şi că nu a beneficiat ulterior de o anchetă efectivă în această privinţă fiind încălcat art. 3 CEDO.

În fapt, s-a reţinut că, chelneriţele dintr-un bar local au chemat poliţia din Livada, întrucât reclamantul se afla în stare de ebrietate şi le-a insultat. Reclamantul afirmă că agentul de poliţie l-a bătut timp de o oră, lovindu-l cu pumnii şi picioarele în cap şi în stomac, şi că i-a zdrobit degetele călcând pe ele.

Între timp, la 1 iulie şi 3 iulie 2009, reclamantul a depus, la Poliţia Municipiului şi, respectiv, la Parchetul de pe lângă Judecătorie, o plângere împotriva agentului de poliţie S., pentru purtare abuzivă. În aceste plângeri reclamantul a descris în detaliu desfăşurarea incidentului, loviturile aplicate de agentul de poliţie, inclusiv zdrobirea mâinilor sale, şi a menţionat că el însuşi a lovit în uşă de două ori. De asemenea, a solicitat prezentarea sa la Institutul de Medicină Legală (IML) pentru efectuarea unei expertize.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului observă că reclamantul a fost supus unor acte de violenţă la 27 iunie 2009, după care a fost dus la spital imediat, cu o ambulanţă chemată de poliţie. Rapoartele medicale au confirmat că persoana în cauză prezenta vătămări, în special un traumatism cranio – facial rezultat în urma unei agresiuni, cu leziuni deschise care au necesitat mai multe fire de sutură, şi leziuni, inclusiv o fractură, la ambele mâini, la şase degete în total.

Curtea consideră că autorităţile nu au efectuat o anchetă aprofundată şi efectivă privind acuzaţia credibilă a reclamantului, potrivit căreia un agent de poliţie l-a supus la rele tratamente. În consecinţă constată încălcarea art. 3 din Convenţie sub aspect procedural.

Prin urmare, reţine că România trebuie să îi plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data rămânerii definitive a hotărârii, în conformitate cu art. 44 § 2 din Convenţie, suma de 12.000 EUR (douăsprezece mii de euro), plus orice sumă ce poate fi datorată cu titlu de impozit, cu titlu de prejudiciu moral, care va fi convertită în moneda statului pârât la rata de schimb aplicabilă la data plăţii.