Legea nr. 156/2000 privind protecţia cetăţenilor români care lucrează în străinătate a fost modificată de Legea nr. 227/2020.

A fost redefinită noţiunea de lucrător sezonier. Prin lucrător sezonier înţelegem lucrătorul cetăţean român plasat pe un loc de muncă, pe o perioadă contractuală care nu depăşeşte 90 de zile, pentru a presta o activitate care se desfăşoară în funcţie de succesiunea anotimpurilor, în temeiul unuia sau mai multor contracte de muncă sau, după caz, al documentului echivalent acestuia, încheiate pe o perioadă determinată cu un angajator stabilit în statul de primire.

Ofertele ferme de locuri de muncă din străinătate pentru lucrătorii sezonieri, cu toate specificaţiile acestora, atât în limba statului de destinaţie sau într-o altă limbă de circulaţie internaţională, cât şi în limba română, vor cuprinde şi următoarele elemente:
a) un contract de închiriere sau un document echivalent în care sunt precizate în mod clar condiţiile de cazare puse la dispoziţie lucrătorului sezonier de către angajator, precum şi dovada că angajatorul asigură, în ceea ce priveşte cazarea, îndeplinirea standardelor generale în materie de sănătate şi siguranţă în vigoare în statul de primire;
b) angajamentul că angajatorul lucrătorului sezonier va asigura decontul călătoriei dus – întors între domiciliul lucrătorului sezonier din România şi locul de muncă din statul de primire;
c) condiţiile de acordare a unei indemnizaţii pentru asigurarea hranei zilnice.