Preşedintele României a trimis Curţii Constituţionale o sesizare de neconstituţionalitate asupra Legii pentru modificarea şi completarea Legii nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului.

Redăm mai jos o parte din motivarea excepţiei de neconstituţionalitate:

“Aşa cum reiese din raportul comun al Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi şi al Comisiei pentru muncă şi protecţie socială ale Camerei Deputaţilor, amendamentul care privea modificarea lit. i) a alin. (3) al art. 46 din Legea nr. 272/2004 a avut ca fundamentare nevoia populaţiei „să cunoască şi să respecte regulile de igienă personală şi sănătate din responsabilitate pentru propria persoană şi familie, dar şi pentru societate. Este deci necesar ca în familie şi în şcoală, copiii să îşi însuşească un stil de viaţă sănătos, activ, să înveţe regulile de igienă personală, de alimentaţie sănătoasă şi echilibrată, prevenţia bolilor, să înţeleagă nevoia mişcării şi a practicării unui sport pentru îmbunătăţirea stării de sănătate”.

Analizând această motivare prevăzută în raportul amintit, considerăm că soluţia legislativă adoptată pe calea amendamentelor introduse la Camera Deputaţilor şi care au devenit lege nu cuprind o justificare reală socială şi juridică, ci – din contră – aceasta a determinat o reglementare contradictorie, incoerentă şi ininteligibilă, care alterează înţelegerea şi aplicarea legii. În condiţiile în care dispoziţiile lit. j) a alin. (3) al art. 46 din Legea nr. 272/2004 includ, în prezent, în noţiunea de educaţie pentru sănătate şi pe cea de educaţie sanitară, apreciem că aceasta indică cu atât mai mult expresia unei pure voințe politice care, în lipsa vreunui studiu de impact, a oricărei fundamentări de ordin economic, juridic şi social, rămâne în sfera subiectivităţii. Motivarea noii soluţii legislative, în contextul păstrării celei de la lit. j) a alin. (3) al art. 46 din Legea nr. 272/2004 este, în realitate, ataşată unei norme în vigoare, ce a surprins o nevoie socială ce s-a bucurat deja de consacrare legislativă, şi nu este legată de o nevoie socială nouă sau de perspectivă. Această tehnică de fundamentare a soluţiei legislative preconizate, echivalează, în esenţă, cu lipsa motivării.”