Potrivit ultimelor noutăţi legislative Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie i s-a solicitat pronunţarea unei hotărâri prealabile în vederea dezlegării de principiu a unei chestiuni de drept.

Obiectul sesizării

“Dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecţia martorilor, republicată, pot fi interpretate ca reprezentând o cauză de micşorare a pedepsei, în sensul art. 598 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură penală?”

Art. 19 din Legea nr. 682/2002 prevede persoana care are calitatea de martor şi care a comis o infracţiune gravă, iar înaintea sau în timpul urmăririi penale ori al judecăţii denunţă şi facilitează identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârşit astfel de infracţiuni beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege.

Practica instanţelor

În urma consultării instanţelor de judecată s-a evidenţiat opinia majoritară potrivit căreia dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecţia martorilor, republicată, nu pot fi interpretate ca reprezentând o cauză de micşorare a pedepsei, în sensul art. 598 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură penală.

În argumentarea opiniei exprimate s-a arătat, în esenţă, că aplicarea dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecţia martorilor, republicată, referitoare la beneficiul reducerii la jumătate a limitelor de pedeapsă este o chestiune de fond, ce trebuia avută în vedere de instanţă la individualizarea judiciară a pedepsei ca un criteriu obiectiv.

Într-o opinie minoritară transmisă de instanţele consultate cu privire la problema de drept în discuţie s-a arătat că dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecţia martorilor, republicată, pot fi interpretate ca reprezentând o cauză de micşorare a pedepsei, în sensul art. 598 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură penală.

În argumentarea unora dintre răspunsurile comunicate care susţin această opinie s-a arătat că este admisibilă aplicarea dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecţia martorilor, republicată, ulterior soluţionării definitive a cauzei pe calea contestaţiei la executare în temeiul cazului prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură penală exclusiv în ipoteza în care pedeapsa aplicată prin hotărârea definitivă de condamnare este mai mare decât maximul redus ca urmare a aplicării dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecţia martorilor, republicată.

ÎCCJ a admis sesizarea

Prin Decizia nr. 4/2020 publicată în Monitorul Oficial nr. 278/2020 a fost admisa exceptia de neconstituţionalitate.

S-a reţinut dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecţia martorilor, republicată, nu reprezintă o cauză de micşorare a pedepsei în sensul art. 598 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură penală.