Legea privind diminuarea risipei alimentare le propune operatorilor agroalimentari luarea unor măsuri bine stabilite pentru a se reduce pe cât posibil acest fenomen îngrijorător.
Adoptată în 2016 dar în lipsa unor norme de aplicare legea nu s-a putut aplica efectiv, aşa că a fost suspendată.
După lungi aşteptări au fost adoptate prin Hotărârea nr. 51/2019 Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 217/2016 privind diminuarea risipei alimentare, publicată în Monitorul Oficial nr. 101/2019.
Potrivit ştirilot juridice, normele metodologice stabilesc măsurile de prevenire a risipei alimentare pe lanţul agroalimentar, conform prevederilor art. 2 alin. (2) din Legea nr. 217/2016 privind diminuarea risipei alimentare, cu modificările şi completările ulterioare.
Operatorii economici din întregul lanţ agroalimentar, indiferent de forma de organizare, în vederea donării/comercializării de produse agroalimentare, iau măsuri ca în toate etapele de producţie, de procesare, depozitare, distribuţie şi comercializare a alimentelor, inclusiv în sectorul de industrie hotelieră şi al serviciilor alimentare, să fie respectate dispoziţiile cu privire la siguranţa produselor alimentare din Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European şi al Consiliului din 28 ianuarie 2002 de stabilire a principiilor şi a cerinţelor generale ale legislaţiei alimentare, de instituire a Autorităţii Europene pentru Siguranţa Alimentară şi de stabilire a procedurilor în domeniul siguranţei produselor alimentare, cu modificările ulterioare.
Ce măsuri pot lua operatorii economici?
Pentru producţia primară, operatorii economici pot să întreprindă următoarele măsuri:
a) măsuri de planificare sau alte instrumente economice care promovează utilizarea eficientă a resurselor;
b) măsuri de minimizare a pierderilor înainte de recoltare, precum şi
măsuri de valorificare după recoltare, prin donare, comercializare,
transformare în compost, biogaz;
c) măsuri de adaptare la efectele schimbărilor climatice;
d) măsuri de cercetare, inovare, tehnologizare/ retehnologizare –
crearea de soiuri şi hibrizi rezistenţi la secetă, boli şi dăunători,
realizarea unor sisteme performante de maşini şi utilaje agricole
destinate recoltării, sortării, depozitării şi ambalării, care au drept
scop diminuarea pierderilor de producţie.
Pentru prelucrare/procesare operatorii economici pot să întreprindă următoarele măsuri:
a) măsuri de planificare, reutilizare a produselor secundare sau alte
instrumente economice care promovează utilizarea eficientă a resurselor;
b) măsuri de cercetare – dezvoltare – inovare;
c) măsuri de tehnologizare/retehnologizare, automatizare/ digitalizare a
procesului de producţie/prelucrare/procesare în vederea minimizării
pierderilor;
d) metode inovative de tratare a alimentelor.
Pentru depozitare, distribuţie, comercializare, operatorii economici pot să întreprindă următoarele măsuri:
a) realizarea şi monitorizarea unui sistem FIFO “primul intrat – primul ieşit” pentru stocurile de marfă;
b) informarea/educarea consumatorilor cu privire la condiţiile optime de utilizare şi depozitare a alimentelor;
c) colaborarea cu consumatorii şi înţelegerea nevoilor acestora;
d) realizarea a minimum o comunicare anuală internă cu angajaţii privind obiectivul de reducere a risipei de alimente.
Operatorii economici pot lua măsuri privind vânzarea cu preţ redus a produselor agroalimentare supuse vânzării accelerate, conform legislaţiei în vigoare. Însă, este interzisă donarea către consumatorul final a următoarelor alimente perisabile microbiologic de origine animală, respectiv carnea şi organele proaspete provenite de la bovine, porcine, caprine, ovine, cabaline, păsări de curte, vânat sălbatic sau de crescătorie, carnea tocată, carnea preparată, laptele crud şi produsele din lapte crud, peştele şi produsele din pescuit proaspete, ouăle şi produsele din ouă crude.
Autorităţile publice cu atribuţii de reglementare şi control în domeniul agroalimentar vor desfăşura acţiuni de informare şi educare a consumatorilor finali cu privire la prevenirea şi diminuarea risipei alimentare prin campanii de informare media, campanii de informare în şcoli, campanii online, organizarea de seminare, conferinţe, forumuri, organizarea de manifestări educative, de voluntariat, cu caracter social, tipărirea de materiale publicitare şi de informare.