Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost sesizată în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile.

Sesizarea are în vedere următoarea chestiune de drept: “dacă prevederile art. 643 alin. (2) din Codul civil instituie o excepţie de la opozabilitatea hotărârii judecătoreşti, reglementată de art. 435 alin. (2) din Codul de procedură civilă”.

În practica instanţelor, într-o primă interpretare, s-a constata că textul art. 643 alin. (2) teza a doua din Codul civil poate fi înţeles în corelare cu dispoziţiile art. 435 alin. (2) din Codul de procedură civilă, act normativ adoptat ulterior, prevederi care nu disting cu privire la opozabilitatea hotărârii, vorbind despre oricare terţe persoane, situaţie în care hotărârea judecătorească potrivnică ar fi opozabilă coindivizarului, aceasta opunându-i-se cu valoarea unui fapt juridic şi a unui mijloc de probă, respectiv de prezumţie relativă.

În cea de-a doua interpretare, textul art. 643 alin. (2) teza a doua din Codul civil poate fi înţeles ca o excepţie de la opozabilitatea hotărârii judecătoreşti, astfel cum este reglementată de art. 435 alin. (2) din Codul de procedură civilă, hotărârea potrivnică nefiind opozabilă în niciun mod coindivizarului.

ÎCCJ a reţinut că din perspectiva analizei semantice a termenilor folosiţi de legiuitor este de remarcat utilizarea explicită a sintagmei “nu sunt opozabile”, fiind de subliniat faptul că, în context, noţiunea de opozabilitate trebuie înţeleasă în sens restrâns (stricto sensu), în relaţia cu terţii, iar nicidecum într-un sens larg (lato sensu), în care ar putea fi confundată cu opozabilitatea hotărârii în relaţia dintre părţi.

De asemenea, interpretarea sistematică şi istorico – teleologică a normelor juridice, detaliată la paragrafele 103 – 106 din prezenta decizie, sprijină concluzia caracterului special, derogatoriu, al dispoziţiilor art. 643 alin. (2) teza a doua din Codul civil.

Prin Decizia nr. 18/2020, publicată în Monitorul Oficial nr. 191/2020, În cazul acţiunii în revendicare imobiliară a unui bun proprietate comună pe cote – părţi (coproprietate), dispoziţiile art. 643 alin. (2) teza a doua din Codul civil instituie o excepţie de la opozabilitatea hotărârii judecătoreşti reglementată de art. 435 alin. (2) din Codul de procedură civilă.