Potrivit Codului penal lovirea sau orice acte de violenţă cauzatoare de suferinţe fizice se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă, iar conform art. 193 C. penal acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

Potrivit ştirilor juridice, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost sesizată în vederea interpretării şi aplicării unitare a dispoziţiilor vizând următoarea problemă de drept: “Pentru infracţiunea prevăzută de art. 193 raportat la art. 199 alin. (1) din Codul penal atunci când acţiunea penală a fost pusă în mişcare prin plângerea prealabilă a persoanei vătămate, încetarea procesului penal este posibilă numai ca urmare a retragerii plângerii prealabile sau există şi posibilitatea pronunţării încetării procesului penal şi ca urmare a împăcării părţilor”.

Practica instanţelor

Într-o primă orientare, procesul penal a încetat ca urmare a retragerii plângerii prealabile în cazul infracţiunii de violenţă în familie.

S-a reţinut că, în situaţia în care acţiunea penală a fost pusă în mişcare ca urmare a formulării unei plângeri prealabile a persoanei vătămate, ţinând seama de dispoziţiile art. 193 raportat la art. 199 alin. (1) şi art. 158 din Codul penal, procesul penal poate înceta numai ca urmare a retragerii plângerii prealabile de către persoana vătămată, nefiind incidentă împăcarea părţilor. Dispoziţiile art. 159 şi art. 199 alin. (2) din Codul penal, referitoare la încetarea procesului penal ca urmare a împăcării părţilor, ar fi incidente cu privire la săvârşirea infracţiunilor de violenţă în familie numai în situaţia în care acţiunea penală a fost pusă în mişcare din oficiu de către organele judiciare, şi nu ca urmare a formulării unei plângeri prealabile de către persoana vătămată.

În cea de-a doua orientare, procesul penal a încetat întrucât părţile s-au împăcat, deşi acţiunea penală a fost pusă în mişcare ca urmare a formulării unor plângeri prealabile de către persoana vătămată în cazul infracţiunii de violenţă de familie (anexele nr. 55 – 85).

În motivare s-a arătat că “în practica judiciară există opinii diferite cu privire la cauza de înlăturare a răspunderii penale care ar interveni în cazul infracţiunii de violenţă în familie, respectiv retragerea plângerii prealabile sau împăcarea, după cum acţiunea penală s-a pus în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate sau din oficiu”, opinia fiind în sensul împăcării, întrucât “împăcarea a fost prevăzută expres de legiuitor în cazul infracţiunii de violenţă în familie, ca unică cauză care înlătură răspunderea penală tocmai din cauza specificului relaţiilor de familie, prin împăcarea membrilor de familie urmărindu-se asigurarea unui climat de siguranţă în sânul familiei în urma acordului membrilor”.

Decizia ICCJ

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit că pentru infracţiunea de lovire sau alte violenţe săvârşită asupra unui membru de familie, prevăzută de art. 193 raportat la art. 199 alin. (1) din Codul penal, atunci când acţiunea penală a fost pusă în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, încetarea procesului penal poate fi dispusă numai ca efect al retragerii plângerii prealabile, şi nu ca efect al împăcării.

Curtea, în Decizia nr. 11/2019, publicată în Monitorul Oficial nr. 477/2019, reaminteşte că în cazul infracţiunii de lovire sau alte violenţe săvârşite asupra unui membru de familie, acţiunea penală se pune în mişcare atât la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 193 alin. (3) din Codul penal, cât şi din oficiu, conform prevederilor art. 199 alin. (2) din Codul penal.

În situaţia în care acţiunea penală a fost pusă în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, împăcarea nu operează întrucât nu sunt îndeplinite cumulativ condiţiile referitoare la împăcare.