Codul de procedură penală, art. 469 alin. 3, prevede că în cazul în care instanţa constată îndeplinirea anumitor condiţii dispune prin încheiere admiterea cererii de redeschidere a procesului penal.

Acest text de lege, potrivit ştirilor juridice, a constituit obiectul unei excepţii de neconstituţionalitate.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate s-a susţinut că dispoziţiile art. 469 din Codul de procedură penală sunt neconstituţionale în măsura în care, după admiterea cererii de redeschidere a procesului penal, dosarul nu se poate repartiza judecătorului de cameră preliminară, ci doar instanţei de judecată.

Se arată că soluţia anterior menţionată este de natură a discrimina categoria justiţiabililor în privinţa cărora este redeschis procesul penal, ca urmare a judecării în lipsă, în raport cu celelalte categorii de justiţiabili din dosarele penale, întrucât îi lipseşte pe cei dintâi de dreptul de a fi prezenţi la judecarea în toate etapele procesuale a propriei cauze, ca urmare a desfiinţării hotărârii judecătoreşti anterior pronunţate.

Se mai susţine că textul criticat încalcă dreptul la un proces echitabil al persoanelor – care nu mai pot critica probele la a căror administrare nu au participat ab initio – astfel cum acest drept este reglementat la art. 6 din Convenţie, prin privarea persoanei judecate în lipsă de posibilitatea de a contesta ancheta penală care s-a desfăşurat împotriva şi în lipsa ei.

Decizia Curţii Constituţionale

Curtea reţine că prevederile art. 469 alin. (3) din Codul de procedură penală creează discriminare între persoanele judecate în lipsă, în privinţa cărora se dispune redeschiderea procesului penal, conform art. 469 din Codul de procedură penală, dar care nu au fost legal citate şi, prin urmare, nu au avut posibilitatea de a participa la procedura camerei preliminare, şi cele care participă la toate etapele procesului penal.

Curtea reţine că cele două categorii de persoane anterior menţionate se află în situaţii similare, însă doar persoanele din cea de-a doua categorie au posibilitatea de a contesta competenţa şi legalitatea sesizării instanţei, precum şi legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală, conform art. 342 din Codul de procedură penală.

Prin Decizia nr. 590/2019, publicată în Monitorul Oficial nr. 1019/2019, a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate.

Curtea a constatat că dispoziţiile art. 469 alin. (3) din Codul de procedură penală, în interpretarea dată prin Decizia nr. 13 din 3 iulie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul competent să judece recursul în interesul legii, în ceea ce priveşte faza procesuală de la care se reia procesul penal, sunt neconstituţionale.