Să fii polițist nu-i ușor… După cum nu este prea plăcut nici să ai de-a face cu poliția, dacă ai încălcat legea! Pentru un polițist ce desfășoară „muncă de stradă”, interacțiunile cu tot soiul de indivizi recalcitranți, necooperanți sunt ceva aproape firesc. Însă modul de intervenție al polițistului actual trebuie să fie complet diferit de practicile abuzive de odinioară, când ploua (uneori torențial) cu bastoane de cauciuc, peste vinovați și peste nevinovați. Niciun polițist din ziua de azi nu-și dorește să fie asemuit milițienilor de pe vremuri, așa că situațiile conflictuale trebuie gestionate prudent, cu tact, fiind evitată orice purtare abuzivă. Polițiști și cetățeni, cu toții trebuie să respecte legea!

Răbdarea, stăpânirea de sine și perfecta cunoaștere a legii, a procedurilor specifice, îl vor feri pe polițistul zilelor noastre de cea mai mare parte dintre problemele pe care le-ar putea avea prin comiterea unor abuzuri și-i vor asigura o carieră lungă, de succes.

O bună parte dintre intervențiile prin care polițiștii recurg la forță iar cetățeanul ajunge să fie condus la secție pornesc de la refuzul acestuia de-a se legitima. Atât în cazul abuzului polițienesc, cât și-n cazul refuzului cetățeanului de a coopera pentru stabilirea identității sale cauza problemei este, de cele mai multe ori, cunoașterea insuficientă a legii. Ori greșita sa interpretare.  

Noutăți legislative

În „Monitorul Oficial” 868/2019 a fost publicată Legea 192/2019 pentru modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul ordinii şi siguranţei publice. Se precizează, în noul act normativ, că, în exercitarea atribuțiilor ce le revin, polițiștii trebuie să aibă un comportament civilizat, manifestând amabilitate, solicitudine și adoptând o atitudine politicoasă, dar caracterizată de fermitate. Ei trebuie să dovedească stăpânire de sine, capacitate de comunicare, abilitatea de-a face față situaţiilor conflictuale.

Persoanei supuse legitimării i se poate solicita, de către polițist, să-și ţină mâinile la vedere şi să renunţe, temporar, la mijloacele ce-ar putea fi întrebuințate pentru atac. Pentru efectuarea controlului corporal, acesteia i se mai poate cere să adopte o „poziție inofensivă”, caracterizată prin ţinerea mâinilor deasupra capului ori paralel cu solul, depărtarea picioarelor, adoptarea poziţiei şezând sau chiar adoptarea poziţiei culcat.

Ori de câte ori este formulată de către polițist, solicitarea de adoptare a unei poziții inofensive trebuie să fie adecvată pericolului pe care persoana îl poate reprezenta şi nu trebuie să depășească nevoile reale pentru atingerea țelului intervenţiei. Nu e îngăduită formularea solicitării de-a adopta poziția şezând sau culcat în cazul femeilor vizibil gravide, a copiilor sau a persoanelor cu dizabilităţi observabile.

În ce situații poți fi legitimat(ă) de către polițiști?

Un polițist are dreptul de a legitima și de a stabili identitatea unei persoane atunci când sunt motive verosimile ce atrag bănuiala că s-a comis o faptă penală sau că se pune la cale comiterea unei asemenea fapte, a avut loc o încălcare a legii, motive verosimile pe care se întemeiază bănuiala că persoana legitimată a fost în locul în care s-a comis o faptă contrară legii ori are cunoștință despre faptă, despre cel ce-a săvârșit-o ori despre bunurile ce au legătură cu fapta.

Cu titlul de noutati legislative, trebuie spus că o persoană poate fi legitimată și se poate acționa pentru stabilirea identității sale, inclusiv atunci când a solicitat ajutorul sau intervenția poliției ori atunci când, din pricina vârstei, dizabilităţilor, stării de sănătate, consumului de substanţe psihoactive necesită intervenția organelor abilitate.

O altă situație în care persoanei i se poate cere să se legitimeze e cea în care respectivul corespunde, ca aspect fizic, cu descrierea uneia dintre persoanele căutate de către poliție ori poartă, asupra sa, obiecte care corespund descrierii unor bunuri căutate sau se deplasează cu un vehicul ce corespunde cu descrierea unor mijloace de transport căutate.

Dacă persoana desfăşoară o activitate supusă unor autorizări/avizări/înregistrări ori este implicată într-o procedură legală înaintea unei autorităţi/instituţii publice, dacă există o îndatorire legală de stabilire a identității persoanei, dacă are loc un control/o razie sau dacă respectivul încearcă să intre sau se află deja într-un loc în care accesul e controlat, se poate recurge, de asemenea, la procedurile de legitimare/identificare. Întotdeauna, motivul legitimării trebuie să-i fie prezentat verbal persoanei supuse acestei acțiuni, de către polițist.

Identitatea persoanelor e stabilită pe baza actelor de identitate iar în cazul în care un cetățean nu poate să-i prezinte polițistului un asemenea act, stabilirea identităţii se poate face și pe baza unui act prevăzut cu fotografie ori a declaraţiilor acesteia şi a verificărilor poliţistului, efectuate numaidecât, prin accesarea bazelor de date electronice.

Dacă nu s-a putut stabili identitatea unei persoane sau sunt motive temeinice pentru a bănui că identitatea declarată nu corespunde realității sau documentele prezentate nu sunt veridice ori dacă din pricina conduitei, a locului, momentului, circumstanţelor ori a obiectelor purtate, apar motive verosimile pentru a bănui că se pregăteşte sau deja s-a săvârșit o faptă ilegală, polițistul va fi îndreptățit să-l conducă pe cel în cauză la sediul poliției.

Poliţistul solicită serviciilor specializate acordarea asistenţei medicale de urgență, în cel mai scurt timp, dacă persoana legitimată sau condusă la sediul poliţiei prezintă simptome ce indică necesitatea acordării acesteia.

Ce drepturi are persoana condusă la poliție?

Drepturile persoanei ce a fost condusă la sediul poliției sunt de a fi informată în ceea ce privește motivele măsurii, de a contesta măsura, de a i se aduce la cunoștință drepturile sale, precum și de a beneficia de serviciile unui avocat, având posibilitatea de a discuta cu acesta în condiții de confidențialitate. Persoana condusă la poliție are, de asemenea, dreptul de a nu oferi nicio declarație în lipsa avocatului, exceptate fiind datele de identificare sau informaţiile necesare spre eliminarea unei stări de pericol iminent la adresa vieţii, sănătăţii sau integrităţii corporale proprii ori ale altor cetățeni.

Persoana condusă la poliție poate să solicite  informarea reprezentanților diplomatici ai statului de origine (dacă are calitatea de cetățean străin), să fie consultată de către un medic (pe propriile speze), de a comunica printr-un interpret (dacă nu pricepe limba română, nu se poate exprima ori suferă de o dizabilitate), precum și de a informa un membru al familiei în ceea ce privește măsura care i s-a aplicat.

Cunoașterea prevederilor Legii 61/1991 pentru sancţionarea faptelor de încălcare a unor norme de convieţuire socială și ale Legii 218/2002 privind organizarea şi funcţionarea poliţiei – ambele modificate și completate recent prin Legea 192/2019, va conduce, negreșit, la evitarea unor situații neplăcute pentru cetățeni, dar și pentru polițiști. Și acum ajungem iar la vorba latinului: „nemo censetur ignorare legem”. Nimeni nu poate pretinde că n-a știut (ce prevede) legea!