Infracţiunea de mărturie mincionoasă constă în fapta martorului care, într-o cauză penală, civilă sau în orice altă procedură în care se ascultă martori, face afirmaţii mincinoase ori nu spune tot ce ştie în legătură cu faptele sau împrejurările esenţiale cu privire la care este întrebat.

Potrivit ştirilor juridice, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost recent sesizată să se pronunţe asupra unie sesizări cu privire la infracţiunea de mărturie mincinoasă.

Obiectul sesizării

Se solicită pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea de principiu a următoarei probleme de drept: “Poate fi subiect activ al infracţiunii de mărturie mincinoasă participantul la comiterea unei infracţiuni care a fost judecat separat de ceilalţi participanţi şi audiat ulterior ca martor în cauza disjunsă cu privire la aceşti din urmă participanţi?”.

Practica judiciară

Într-o primă opinie, s-a apreciat că participantul la comiterea unei infracţiuni, care a fost judecat separat de ceilalţi participanţi şi audiat, ulterior, ca martor în cauza disjunsă, nu poate fi subiect activ al infracţiunii de mărturie mincinoasă.

Disjungerea, ca act procedural, nu schimbă calităţile procesuale ale părţilor din cauză şi nu se poate pune semnul egalităţii între martori, în sensul strict al noţiunii, şi martorii asimilaţi, pentru care legea nu instituie o calitate procesuală specifică, dar care au o strânsă legătură cu fapta judecată, participând anterior la comiterea acesteia.
În esenţă, s-a reţinut că, deşi poate fi ascultat ca martor, poziţionarea persoanei în raportul juridic nu se pierde prin parcurgerea etapelor procesului penal şi nici nu se poate transforma, după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

Într-o altă opinie, s-a apreciat că persoana audiată ulterior în cauza disjunsă, în calitate de martor, poate fi subiect activ al infracţiunii de mărturie mincinoasă dacă, în contextul ansamblului probator al cauzei, se face dovada existenţei condiţiilor de tipicitate ale infracţiunii.
În esenţă, s-a reţinut că persoana care a participat la săvârşirea infracţiunii, dar care a fost judecată separat de ceilalţi participanţi, poate dobândi calitatea de martor în cauza disjunsă. În această calitate, martorul nu poate refuza să se prezinte în instanţă şi nici nu poate refuza depunerea jurământului ori a declaraţiei solemne. Acesta are dreptul de a nu se autoincrimina prin declaraţiile pe care le face. În exercitarea acestui drept, martorul poate fie să se prevaleze de dreptul la tăcere, fie să continue declaraţia, renunţând în mod expres la tăcere.

Decizia ICCJ

Prin Decizia nr. 10/2019, publicată în Monitorul Oficial nr. 416/2019, a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate stabilindu-se că participantul la comiterea unei infracţiuni care a fost judecat separat de ceilalţi participanţi şi audiat ulterior ca martor, în cauza disjunsă, nu poate avea calitatea de subiect activ al infracţiunii de mărturie mincinoasă prevăzute de art. 273 din Codul penal.