Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât că prin sintagma „depășirea atribuțiilor puterii judecătorești”, ca motiv de recurs, se înțelege incursiunea autorității judecătorești în sfera autorității executive sau legislative, astfel cum acestea sunt delimitate de Constituție și legile organice, instanța judecătorească săvârșind acte care intră în atribuțiile altor organe.

Practic, nu i se poate reproșa instanței de judecată interpretarea unui text de lege în alt sens decât cel pretins de reclamant, iar operațiunile de interpretare și aplicare a dispozițiilor legale sunt atributul exclusiv al instanțelor de judecată și sunt inerente procesului decizional, doar în absența realizării acestor operațiuni, putându-se invoca art. 5 alin. 2 C. proc. civ. (niciun judecător nu poate refuza să judece pe motiv că legea nu prevede, este neclară sau incompletă).

(Decizia nr. 131 din 23 ianuarie 2019, pronunțată de Secția I civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție)