Cum este cererea, așa ar trebui să fie și oferta! Este o lege economică valabilă și în ceea ce privește… munca zilieră. După cum se știe, activitățile cu zilieri nu se mai pot desfășura decât în câteva sectoare ale economiei după ce, la „capătul” anului trecut, aceste domenii au fost „nemilos” împuținate, prin puterea legii.

Intermedierea între cererea și oferta de muncă zilieră se înfăptuiește, în țara noastră, de către agenții de intermediere specializate, pe baza cererilor efectuate de către persoanele dispuse să desfășoare activități ca zilieri și de către persoanele doritoare să beneficieze de munca zilierilor.

Hotărârea Guvernului 92/2019 privind aprobarea Criteriilor și a procedurii de acreditare a agențiilor de intermediere între cererea și oferta de muncă zilieră a văzut lumina tiparului în „Monitorul Oficial” nr. 151/2019. Actul normativ stabilește criteriile necesare în scopul acreditării agențiilor de intermediere între cererea și oferta de muncă zilieră, procedura de acreditare și notificare, suspendare și retragere a acreditării, a dreptului de-a presta servicii de intermediere și îndatoririle agențiilor de intermediere acreditate.

 

Care sunt știrile juridice?

Vor fi supuse obligației de a se acredita, după rigorile recentului act normativ, atât societățile ce s-au înființat conform prevederilor Legii 31/1990 – având, ca obiect de activitate, „activități ale agențiilor de plasare a forței de muncă”, cât și acele societăți ce s-au înființat în alte state ale UE sau SEE (Spațiul Economic European) – în temeiul legislației din țara de origine, care s-au stabilit, cu caracter permanent, în România și pentru care n-a fost nevoie de obținerea vreunei autorizări/acreditări, în vederea prestării de servicii de intermediere pe teritoriul țării noastre.

Există câteva categorii de societăți, patru la număr, care nu vor fi supuse acreditării, în condițiile HG nr. 92/2019. Aici se încadrează, ca o primă categorie, societățile înființate în alte state membre ale UE sau SEE, pentru care, pentru prestarea de servicii de intermediere a muncii, în virtutea legilor statului de origine, n-a fost nevoie de dobândirea unei autorizări ori acreditări – ele nefiind supuse unor cerințe de autorizare sau de acreditare – ce urmăresc să desfășoare astfel de servicii pe teritoriul național, cu caracter ocazional sau vremelnic.

O a doua categorie este cea a societăților constituite în alte state UE sau SEE, în temeiul legislației din statul de origine, care au fost supuse unor cerințe de acreditare ori de autorizare în vederea prestării de servicii de intermediere a muncii în țara cu pricina și care prestează transfrontalier asemenea de servicii pe teritoriul țării noastre, cu caracter vremelnic sau doar ocazional.

Din cea de-a treia categorie fac parte societățile care au fost întemeiate în alte state membre ale UE sau SEE, conform legilor statului de origine, și care se stabilesc cu caracter permanent în țara noastră, fiind supuse, mai înainte, îndeplinirii unei cerințe de autorizare/acreditare, în țara din care provin.

În fine, celei de-a patra categorii îi aparțin, potrivit recentelor știri juridice, societățile care au primit acreditare ca furnizori de mediere a muncii pe piața internă ori societățile ce au îndeplinit îndatorirea de notificare a agenției pentru ocuparea forței de muncă județene sau a municipiului București, în condițiile specificate în Criteriile de acreditare a furnizorilor de servicii specializate pentru stimularea ocupării forței de muncă (aprobate prin HG nr. 277/2002).

Pentru a putea fi acreditate, societățile solicitante a acreditării ca agenții de intermediere între cererea și oferta de muncă zilieră vor trebui să dețină baza materială de trebuință pentru realizarea serviciilor de intermediere și să aibă, ca obiect de activitate, „activități ale agențiilor de plasare a forței de muncă”. În plus, ca o a treia condiție necesară, trebuie ca minimum 25% din personalul căruia îi sunt încredințate atribuții în prestarea serviciilor de intermediere să aibă studii superioare în domeniul dreptului, psihologiei sau al pedagogiei, dar și o experiență de cel puțin doi ani în sectorul medierii muncii.

Cine va realiza acreditarea societăților de intermediere? Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă, prin intermediul agențiilor județene pentru ocuparea forței de muncă sau, după caz, prin agenția pentru ocuparea forței de muncă a municipiului București.

 

Documentația pentru acreditare

Pentru a obține acreditarea, societățile supuse obligației de acreditare vor trebui să depună la agenția județeană pentru ocuparea forței de muncă în a cărei rază teritorială județeană își au sediul, o cerere acompaniată de către certificatul de înregistrare emis de către ONRC (în copie certificată) și o copie de pe actul constitutiv din care să reiasă obiectul de activitate (mai exact „activități ale agențiilor de plasare a forței de muncă”).

În plus, trebuie prezentate actele (în copie) sau o declarație pe propria răspundere din care rezultă că reprezentantul legal al societății solicitante n-a comis fapte penale în țară sau în străinătate în ceea ce privește serviciile de intermediere a muncii, că nu se află în insolvență/executare silită/reorganizare/faliment/lichidare/administrare specială (în România sau străinătate), că n-are suspendate activitățile prin care asigură acordarea serviciilor de intermediere, precum și că nu există hotărâri judecătorești definitive prin care societatea să fi fost supusă condamnării, în urma vreunei încălcări a legilor din domeniul prestării serviciilor de intermediere a muncii.

Vor trebui adăugate, de asemenea, copii de pe documente din care să reiasă în ce situație juridică se află spațiul în care sunt prestate serviciile de intermediere, o declarație ce cuprinde informații legate de baza materială afectată activității, precum și copii de pe documentele din care rezultă că 25% din personal are studii superioare juridice ori de psihologie sau pedagogie, plus o experiență de măcar doi ani în materia medierii muncii.

 

Specificul muncii ziliere

Cu toate limitările legale existente în domeniu, munca zilieră rămâne esențială pentru anumite sectoare economice și activități în care se folosește, ocazional, forță de muncă necalificată (agricultură, vânătoare și servicii aferente, silvicultură – cu excepția exploatărilor forestiere, pescuit și acvacultură). În definiția formulată de către legiuitor, un zilier este o „persoana fizică, cetățean român sau străin, ce are capacitate de muncă și desfășoară activități necalificate cu caracter ocazional, pentru un beneficiar, contra unei remunerații”. De obicei, prin specificul activității lor, muncitorii plătiți „cu ziua” știu – mai bine decât numeroase alte categorii de lucrători – că nu-i deloc indicat să lași pe mâine… ceea ce trebuie să faci astăzi.

Fiecare zi cu munca sa. Sau, mai bine zis, cu muncile sale!