În cazul infracţiunilor pentru care punerea în mişcare a acţiunii penale este condiţionată de introducerea unei plângeri prealabile de către persoana vătămată, lipsa acestei plângeri înlătură răspunderea penală. Iar fapta care a adus o vătămare mai multor persoane atrage răspunderea penală, chiar dacă plângerea prealabilă s-a făcut numai de către una dintre ele.
Art. 157 alin. 3) C. penal prevede că fapta atrage răspunderea penală a tuturor persoanelor fizice sau juridice care au participat la săvârşirea acesteia, chiar dacă plângerea prealabilă s-a făcut numai cu privire la una dintre acestea.
Acest text de lege, potrivit ultimelor noutăţi legislative a constituit motiv de sesizare a Curţii Constituţionale cu o excepţie de neconstituţionlitate.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că o critică ce poate fi adusă dispoziţiilor art. 157 alin. (2) şi alin. (3) din Codul penal este aceea că făptuitorul nu va fi tras la răspundere penală pentru fapta care a vătămat mai multe persoane, decât dacă toate victimele îşi retrag plângerile prealabile, chiar şi în cazul în care doar una dintre victime a formulat plângere prealabilă. Totodată, este atrasă răspunderea penală a tuturor participanţilor la săvârşirea faptei, chiar dacă plângerea prealabilă s-a făcut sau se menţine cu privire numai la unii dintre aceştia.
Din analiza dispoziţiilor criticate rezultă o diferenţiere între persoane aflate în aceeaşi situaţie, acestea fiind supuse unui tratament juridic diferenţiat. De exemplu, în cazul indivizibilităţii active, făptuitorul împotriva căruia nu s-a formulat plângere prealabilă, în lipsa voinţei persoanei vătămate nu poate beneficia de instituţia retragerii plângerii sau de instituţia acordului de mediere.
În continuare, făcând referire la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, autorul excepţiei arată că, din noţiunea de proces echitabil, pot fi sintetizate şi alte principii, şi anume egalitatea de arme şi respectarea contradictorialităţii. Egalitatea de arme presupune tratarea egală pe toată durata desfăşurării procedurii în faţa unui tribunal, fără ca una dintre părţi să fie avantajată în raport cu cealaltă. Trebuie să existe posibilitatea rezonabilă de a-şi susţine cauza în condiţii care să nu plaseze partea într-o situaţie de net dezavantaj în raport cu adversarul.
Curtea Constituţională a reţinut că dispoziţiile art. 7 din Codul de procedură penală consacră principiul oficialităţii procesului penal, care presupune regula potrivit căreia actele necesare desfăşurării procesului penal se îndeplinesc din oficiu, de organele judiciare competente, independent de voinţa părţilor procesuale. În doctrină s-a precizat că raportul penal de conflict, născut din săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală, trebuie adus în faţa organelor judiciare în vederea stabilirii caracterului infracţional şi stabilirii consecinţelor pentru persoana vinovată.
Cu toate acestea, există şi cazuri în care, pentru considerente de politică penală, promovarea sau exercitarea acţiunii penale este subordonată unor condiţii în lipsa cărora acţiunea penală nu poate fi pusă în mişcare, un exemplu în acest sens fiind plângerea prealabilă. Plângerea prealabilă poate fi calificată ca fiind actul procesual prin care persoana vătămată prin infracţiune îşi manifestă voinţa de a fi tras la răspundere penală făptuitorul.
Curtea constată că principiul oficialităţii cunoaşte şi o serie de excepţii, care au un caracter absolut, denumite cazuri de disponibilitate. Astfel, condiţionarea punerii în mişcare a acţiunii penale de existenţa plângerii prealabile a persoanei vătămate a fost caracterizată de Curte ca reprezentând o excepţie de la regula generală a oficialităţii procesului penal.
Legea prevede că, pentru tragerea la răspundere penală a tuturor făptuitorilor, este suficient ca persoana vătămată să facă plângere numai cu privire la unul dintre aceştia, indiferent dacă îi cunoştea sau nu pe ceilalţi ori nu a dorit să depună plângere împotriva lor. Datorită indivizibilităţii răspunderii penale, care decurge din unitatea infracţiunii, plângerea prealabilă atrage răspunderea tuturor, indiferent de voinţa persoanei vătămate, astfel încât, fiind formulată cu privire la unul sau la unii dintre făptuitori, ea atrage, prin voinţa legii, răspunderea penală a tuturor.
Prin urmare, respinge excepţia de neconstituţionalitate prin Decizia nr. 461/2018 publicată în Monitorul Oficial nr. 908/2018.