Legea administraţiei publice a suferit de-a lungul timpului mai multe modificări şi completări.
Recent, potrivit noutăţilor legislative, Legea pentru modificarea şi completarea Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001 şi pentru abrogarea art. 21 din Legea nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publică a contituit motiv de sesizare a Curţii Constituţionale cu o excepţie de neconstituţionalitate.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate s-a susţinut că legea criticată a fost adoptată cu încălcarea prevederilor art. 61 alin. (2) coroborate cu cele ale art. 75 din Constituţie. În dezvoltarea acestei afirmaţii, arată că, în şedinţa din data de 11 decembrie 2017, Camera Deputaţilor, ca primă Cameră sesizată, a adoptat legea dedusă controlului de constituţionalitate în forma propusă de iniţiatori. În şedinţa din data de 20 iunie 2018, Senatul, în calitate de Cameră decizională, a adoptat legea criticată într-o formă substanţial diferită, ca urmare a aprobării raportului comisiilor sesizate în fond, prin care au fost admise 6 amendamente.
Astfel, au fost introduse în forma adoptată de Senat noi dispoziţii referitoare la realizarea inventarului bunurilor ce alcătuiesc domeniul public al unităţii administrativ – teritoriale, dar şi aspecte legate de concesiunea terenurilor din domeniul privat al unităţilor administrativ – teritoriale. Au fost însă eliminate prevederile care vizau procedurile şi circuitul documentelor necesare în procesul de adoptare a hotărârilor consiliului local.
Se precizează că iniţiativa legislativă a avut ca scop clarificarea unor aspecte legate de procedurile şi circuitul documentelor necesare în procesul de adoptare a hotărârilor consiliului local, respectiv clarificarea unor dispoziţii privind concesiunea bunurilor din domeniul privat al statului. Nici în forma iniţiatorilor şi nici în forma legii adoptate de către Camera Deputaţilor nu există nicio prevedere referitoare la aspecte legate de inventarul bunurilor din domeniul public al statului ori la modul de realizare al acestuia. Aşadar, prin forma adoptată de Senat, legea se îndepărtează atât de scopul ei iniţial, în sensul de voinţă politică a autorilor propunerii legislative, cât şi de forma adoptată de Camera Deputaţilor.
Curtea Constituţională a reţinut că în jurisprudenţa sa, două criterii esenţiale pentru a determina cazurile în care, prin procedura legislativă, se încalcă principiul bicameralismului: pe de o parte, existenţa unor deosebiri majore de conţinut juridic între formele adoptate de cele două Camere ale Parlamentului şi, pe de altă parte, existenţa unei configuraţii semnificativ diferite între formele adoptate de cele două Camere ale Parlamentului.
În acelaşi sens este şi jurisprudenţa recentă (Decizia nr. 62 din 13 februarie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 373 din 2 mai 2018, paragraful 63), prin care instanţa de control constituţional a arătat, în plus, că, printre elementele esenţiale ce trebuie să caracterizeze procesul legislativ pentru ca acesta să întrunească exigenţa constituţională analizată, se numără şi menţinerea scopului iniţial al legii, în sensul de voinţă politică a autorilor propunerii legislative sau de filosofie, de concepţie originară a actului normativ. Curtea a apreciat că întrunirea acestor criterii este de natură a afecta principiul constituţional care guvernează activitatea de legiferare a Parlamentului, plasând pe o poziţie privilegiată Camera decizională, cu eliminarea, în fapt, a primei Camere sesizate din procesul legislativ.
Curtea Constituţională prin Decizia nr. 581/2018, publicată în Monitorul Oficial nr. 883/2018, a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că Legea pentru modificarea şi completarea Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001 şi pentru abrogarea art. 21 din Legea nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publică este neconstituţională, în ansamblul său.