În cazul executării silite Codul de proceedură civilă prevede că până la soluţionarea contestaţiei la executare sau a altei cereri privind executarea silită, la solicitarea părţii interesate şi numai pentru motive temeinice, instanţa competentă poate suspenda executarea. Suspendarea se poate solicita odată cu contestaţia la executare sau prin cerere separată.

Art. 719 alin 7) C. procedură civilă prevede că dacă există urgenţă şi dacă, în cazurile prevăzute la alin. (2), respectiv alin. (3), s-a plătit cauţiunea, instanţa poate dispune, prin încheiere şi fără citarea părţilor, suspendarea provizorie a executării până la soluţionarea cererii de suspendare. Încheierea nu este supusă niciunei căi de atac. Cauţiunea depusă potrivit prezentului alineat rămâne indisponibilizată chiar dacă cererea de suspendare provizorie este respinsă şi este deductibilă din cauţiunea finală stabilită de instanţă, dacă este cazul.

Potrivit noutăţilor legislative. articolul de lege menţionat mai sus, a constituit motiv de sesizare a Curţii Constituţionale cu o excepţie de neconstituţionalitate.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale, întrucât creditorul este în imposibilitate de a-şi exercita dreptul la apărare, de a propune probe, invoca excepţii, cu ocazia judecării cererii de suspendare provizorie, în care nu este citat şi nu poate formula apărări. Întrucât nu există nicio cale de atac împotriva încheierii de suspendare provizorie, creditorul este obligat să suporte consecinţele unei hotărâri pronunţate într-o procedură în care nu a avut posibilitatea să îşi facă vreo apărare sau să exercite vreo cale de atac.

Prin dispoziţiile legale criticate se creează o discriminare a creditorului şi o situaţie privilegiată debitorului, care, singur, într-o procedură contencioasă, îşi poate exercita dreptul la apărare. Creditorul, într-o astfel de procedură, poate fi prejudiciat de un debitor de rea – credinţă, care, prin efectul suspendării provizorii a executării silite, îşi poate mări starea de insolvabilitate. În cazul suspendării provizorii, judecătorul care studiază cererea are o părere formată numai în raport cu susţinerile debitorului, astfel încât reglementarea criticată avantajează debitorul.

Curtea Constituţională a reţinut că împrejurarea că împotriva încheierii instanţei prin care s-a dispus suspendarea provizorie a executării, până la soluţionarea cererii de suspendare, nu se poate promova nicio cale de atac nu este de natură să înfrângă dispoziţiile constituţionale referitoare la accesul liber la justiţie, la folosirea căilor de atac şi la înfăptuirea justiţiei, deoarece legiuitorul, în virtutea prerogativelor conferite de art. 126 alin. (2) din Constituţie, poate stabili reguli de procedură diferite, adecvate fiecărei situaţii juridice, iar, pe de altă parte, prevederile constituţionale nu garantează folosirea tuturor căilor de atac.

În acest sens s-a pronunţat Curtea Constituţională, cu valoare de principiu, în Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, unde s-a reţinut că legea poate exclude folosirea unor căi de atac fie pentru a reduce cheltuielile ocazionate de proces datorită caracterului modic al obiectului în litigiu, fie din motive de celeritate sau de protecţie a unor interese sociale, fie pentru că natura cauzei impune o rezolvare promptă şi definitivă.

Curtea reţine că, spre deosebire de cererea de suspendare a executării, dispoziţiile legale criticate nu impun citarea părţilor, justificat de faptul că cererea de suspendare provizorie a executării reclamă o soluţionare urgentă în vederea evitării unor consecinţe prejudiciabile. Curtea mai constată faptul că instituirea obligaţiei de plată a cauţiunii, ca o condiţie a suspendării executării, are o dublă finalitate, şi anume, pe de o parte, aceea de a constitui o garanţie pentru creditor, în ceea ce priveşte acoperirea eventualelor daune suferite ca urmare a întârzierii executării silite, prin efectul suspendării acesteia, şi, pe de altă parte, de a preveni şi limita eventualele abuzuri în valorificarea unui atare drept de către debitorii rău – platnici.

Prin urmare. excepţia de neconstituţionalitate a fost respinsă prin Decizia nr. 362/2018 publicată în Monitorul Oficial nr. 858/2018.