Legea educaţiei naţionale, nr. 1/2011 prevede o condiţie pentru a activa în cadrul universitar, şi anume necesitatetea obţinerii diplomei de doctor.
Art. 362 alin. 8 din Legea nr. 1/2011 prevede că prin excepţie de la termenul prevăzut la alin. (7), senatele universitare ale instituţiilor de învăţământ pot aproba, la propunerea consiliului de administraţie, în anul universitar 2015 – 2016, continuarea raporturilor juridice de muncă, pentru persoanele aflate sub incidenţa prevederilor alin. (1) – (6), în funcţie de gradul de îndeplinire de către acestea a obligaţiilor aferente programelor de studii doctorale.
Textul de lege de mai sus, potrivit ştirilor juridice, a fost considerat ambiguu fiind seszată Curtea Constituţională cu o excepţie de neconstituţionalitate.
În motivarea excepţiei de necosntituţionalitate s-a susţinut că sintagma “pot aproba” din cuprinsul art. 362 alin. (8) din Legea nr. 1/2011 nu respectă exigenţa accesibilităţii impusă de prevederile Convenţiei şi este lipsită de claritate şi previzibilitate, destinatarul normei neavând posibilitatea de a înţelege care ar trebui să fie conduita conformă acestor prevederi. Prin urmare, în privinţa prelungirii raportului juridic de muncă, această sintagmă este de natură a determina o interpretare conform căreia este vorba de o competenţă discreţionară a conducerii instituţiei de învăţământ, care determină decizii arbitrare. Ca dovadă, atât pârâta, cât şi instanţa judecătorească au interpretat textul legal în sensul că este strict la latitudinea conducerii instituţiilor de învăţământ superior decizia privind continuarea raportului juridic de muncă.
Se apreciază că legiuitorul, prin norma criticată, menită a constitui o excepţie de la dispoziţiile alineatului (7) al art. 362 din lege, a înţeles să stabilească un criteriu în baza căruia senatele universitare să poată decide continuarea sau nu a raporturilor juridice de muncă încheiate cu persoane care încă nu au obţinut titlul de doctor, nu o competenţă discreţionară a instituţiilor de învăţământ. Într-o astfel de interpretare, susţine autorul excepţiei, sintagma “pot aproba“, din cuprinsul art. 362 alin. (8) din Legea nr. 1/2011, este neconstituţională.
Curtea Constituţională a reţinut că aceste norme au avut un caracter temporar, fiind aplicabile doar în anul universitar 20152016. Însă, având în vedere Decizia Curţii Constituţionale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, potrivit căreia sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare, dispoziţiile art. 362 alin. (8) din Legea nr. 1/2011 vor fi supuse controlului de controlului de constituţionalitate.
Condiţia relevanţei excepţiei de neconstituţionalitate, respectiv a incidenţei textului de lege criticat în soluţionarea cauzei aflate pe rolul instanţei judecătoreşti, nu trebuie analizată in abstracto, ci trebuie verificat în primul rând interesul procesual al invocării excepţiei de neconstituţionalitate, mai ales din prisma efectelor unei eventuale constatări a neconstituţionalităţii textului de lege criticat. Or, în prezenta cauză, autorul excepţiei căruia i s-a aplicat regula încetării de drept a raportului de muncă, întrucât nu a obţinut diploma de doctor până la data de 30 septembrie 2015, este nemulţumit de faptul că nu a beneficiat de excepţia instituită prin dispoziţiile art. 362 alin. (8) din Legea nr. 1/2011. Astfel, nu se poate susţine în mod pertinent existenţa unei legături, în sensul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, între textul de lege criticat şi obiectul cauzei deduse soluţionării instanţei judecătoreşti.
În aceste condiţii, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 362 alin. (8) din Legea nr. 1/2011 a fost respinsă ca inadmisibilă prin Decizia nr. 369/2018.