Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât că, spre deosebire de situația excepției de neconstituționalitate, legislația națională nu cuprinde un text actual, special, care să reglementeze posibilitatea atacării distincte a respingerii solicitării de sesizare a Curții de Justiție a Uniunii Europene. În acest punct de analiză, se reține inaplicabilitatea dispozițiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 și art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în materia întrebărilor preliminare, respectiv lipsa reglementării unei căii de atac împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții de Justiție a Uniunii Europene.

În speţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a reţinut că recursul declarat de inculpatul A., împotriva soluției de respingere a cererii de sesizare a Curții de Justiție a Uniunii Europene din cuprinsul încheierii penale din data de 14 noiembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori este inadmisibil.

(Decizia nr. 1134 din 29 noiembrie 2017 pronunţată de Secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie având ca obiect recursul împotriva soluţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene)