Potrivit legislaţiei în materia taxelor judiciare de timbru. în materie contravenţională, plângerea împotriva procesului – verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, precum şi calea de atac împotriva hotărârii pronunţate se taxează cu 20 lei.

Ultimele noutaţi legislative ne arată că acest text de lege au constituit motiv de sesizare a Curţii Constituţionale cu o excepţie de neconstituţionalitate.

În motivarea excepţiei s-a susţinut că  prevederile art. 19 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 sunt contrare art. 21 din Constituţie şi art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. În acest sens arată că accesul liber la justiţie constituie un principiu fundamental al organizării oricărui sistem judiciar democratic, fiind consacrat în documente internaţionale, iar posibilitatea oricărei persoane de a introduce o acţiune în justiţie, ce implică obligaţia corelativă a statului ca, prin instanţa competentă, să soluţioneze aceste acţiuni reprezintă accesul liber al persoanei la justiţie.

Se menţionează că este vorba de un raport juridic de drept public, iar, în legislaţia anterioară, plângerea contravenţională şi calea de atac pronunţată asupra acesteia erau scutite de taxa judiciară de timbru. În acest context apreciază că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 nu are forţa legislativă necesară pentru a modifica acte normative de nivelul legii organice, sens în care menţionează legislaţia privind regimul juridic al contravenţiilor şi privind taxele judiciare de timbru.

Curtea Constituţională a reţinut că în ceea ce priveşte pretinsa încălcare a prevederilor constituţionale referitoare la accesul liber la justiţie prin impunerea unor taxe judiciare de timbru, Curtea Constituţională s-a mai pronunţat, sens în care este, spre exemplu, Decizia nr. 832 din 11 octombrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 824 din 7 decembrie 2012, arătând că, potrivit dispoziţiilor constituţionale, accesul liber la justiţie nu echivalează cu gratuitatea serviciului prestat de instanţele judecătoreşti, legiuitorul având deplina legitimitate constituţională de a impune taxe judiciare de timbru.

Nicio dispoziţie constituţională nu interzice stabilirea taxelor de timbru în justiţie, fiind, astfel, justificat ca persoanele care se adresează autorităţilor judecătoreşti să contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiţie. Astfel, regula este cea a timbrării acţiunilor în justiţie, excepţiile fiind posibile numai în măsura în care sunt stabilite de legiuitor.

Cheltuielile ocazionate de realizarea actului de justiţie sunt cheltuieli publice, la a căror acoperire, potrivit art. 56 din Constituţie, cetăţenii sunt obligaţi să contribuie prin impozite şi taxe, stabilite în condiţiile legii, iar impozitele, taxele şi orice alte venituri ale bugetului de stat şi ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege, fiind, aşadar, la latitudinea legiuitorului să stabilească scutiri de taxe ori impozite sau, dimpotrivă, să instituie asemenea taxe astfel cum este cea criticată în prezenta cauză. În acelaşi sens este, de altfel, şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, prin care s-a statuat că o caracteristică a principiului liberului acces la justiţie este aceea că nu este un drept absolut.

Prin urmare, prin Decizia nr. 135/2018 publicată în Monitorul Oficial nr. 479/2018 a fost respinsă excepţia de neconstituţionalitate invocată.