Părăsirea locului accidentului, fără încuviinţarea poliţiei sau a procurorului care efectuează cercetarea locului faptei, de către conducătorul vehiculului sau de către instructorul auto, aflat în procesul de instruire, ori de către examinatorul autorităţii competente, aflat în timpul desfăşurării probelor practice ale examenului pentru obţinerea permisului de conducere, implicat într-un accident de circulaţie, se pedepseşte cu închisoarea conform prevederilor Codului penal.
Potrivit ştirilor juridice, în practica judiciară au apărut dificultăţi în interpretarea si coroborarea art. 338 alin. 1 Cod penal, prevăzut mai sus, cu prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, fiind sesizată ICCJ pentru dezlegarea acestei chestiuni de drept.
A fost pusă în atenţia Înaltei Curţi următoarea întrebare: “dacă pentru a fi întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de părăsire a locului accidentului prevăzute de art. 338 alin. (1) din Codul penal cu trimitere la dispoziţiile art. 75 lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată, este necesar ca victima accidentului să prezinte leziuni consemnate într-un act medical, cuantificabile (rănirea) într-un număr de zile de îngrijiri medicale sau nu, în orice situaţie, dacă este necesară existenţa unui certificat medico – legal”.
ICCJ a reamintit că, Curtea Constituţională a stabilit că din coroborarea dispoziţiilor art. 338 alin. (1) din Codul penal cu cele ale alin. (3) lit. a) din art. 338 din Codul penal rezultă că legiuitorul a înţeles să incrimineze fapta de părăsire a locului accidentului în orice situaţie în care respectivul eveniment rutier a avut ca urmare decesul sau rănirea uneia sau a mai multor persoane. Noţiunea de “rănire” a fost lămurită de instanţa de control constituţional, în înţelesul de “orice atingere adusă integrităţii corporale sau sănătăţii unei persoane, indiferent de gravitate”, continuând în sensul că “integritatea corporală şi sănătatea unei persoane implicate într-un accident de circulaţie pot fi afectate chiar dacă nu apar imediat modificări perceptibile cu ajutorul simţurilor, ci este necesară, în acest sens, examinarea medicală a victimei accidentului”.
De asemenea, Curtea Constituţională a reţinut că, având în vedere principiul aplicabilităţii generale a legilor, Curtea de la Strasbourg a stabilit că formularea acestora nu poate prezenta o precizie absolută şi oricât de clar ar fi redactată o normă juridică, în orice sistem de drept, există un element inevitabil de interpretare judiciară, inclusiv într-o normă de drept penal.
Prin Decizia nr. 5/2018 publicată în Monitorul Oficial nr. 355/2018 a fost admisă sesizarea. Astfel, n interpretarea şi îaplicarea dispoziţiilor art. 338 alin. (1) din Codul penal privind infracţiunea de părăsire a locului accidentului, stabileşte că termenul de rănire prevăzut de art. 75 lit. b) teza a II – a din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată, se interpretează în sensul de “leziuni traumatice sau afectarea sănătăţii unei persoane, a căror gravitate este evaluată prin zile de îngrijiri medicale (cel puţin o zi)“.