Faptele de corupţie sunt sancţionate conform Legii nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie.

Lege de mai sus instituie măsuri de prevenire, descoperire şi sancţionare a faptelor de corupţie şi se aplică, conform art. 1 lit. g), şi altor persoane fizice în condiţiile prevăzute de lege.

Această prevedere, conform noutăţilor juridice, au constituit motiv de sesizare a unei excepţii de neconstituţionalitate.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate s-a susţinut că prevederile art. 1 lit. g) din Legea nr. 78/2000 încalcă dispoziţiile constituţionale referitoare la statul de drept, în componenta sa privind garantarea cetăţenilor, la claritatea legilor, la tratatele internaţionale privind drepturile omului, la accesul liber la justiţie şi la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, deoarece, având în vedere că legea limitează aplicarea dispoziţiilor sale la anumite persoane, ar trebui menţionat în mod obligatoriu în care categorie se încadrează notarul public.

Se susţine că dispoziţiile art. 1 lit. g) din Legea nr. 78/2000 sunt lipsite de previzibilitate atât timp cât sunt redactate într-o manieră generală, făcând trimitere la “alte persoane fizice decât cele prevăzute la lit. a) – f)”. Or, tocmai această trimitere generală este de natură să înlăture efectiv limitările impuse la art. 1 lit. a) – f). Mai mult, textul nu se raportează concret la o lege de acelaşi rang care să stabilească categorii de persoane ce ar intra sub incidenţa Legii nr. 78/2000.

Curtea Constituţională e poate desprinde cu uşurina stabilit că însăşi Legea nr. 78/2000, în conţinutul ei, stabileşte condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească o persoană pentru a avea calitatea de subiect activ al infracţiunilor prevăzute în această lege. Prin urmare, în orice text de incriminare din Legea nr. 78/2000 se poate prevedea un alt subiect activ al infracţiunii decât cel la care se face referire în art. 1 lit. a) – f) din aceeaşi lege, dispoziţia criticată fiind una extrem de firească.

Aşa fiind, art. 1 lit. g) din Legea nr. 78/2000 este un articol care nu se aplică niciodată singur, fiind un articol care arată că în cuprinsul textului de incriminare se pot prevedea în mod expres şi alţi subiecţi activi, iar destinatarul legii, citind textul de incriminare, poate afla cu uşurinţă dacă este sau nu subiect activ al unei fapte penale.

Prin sintagma criticată se poate desprinde şi concluzia potrivit căreia “în condiţiile prevăzute de lege” se înţelege o lege extranee Legii nr. 78/2000, în măsura în care legiuitorul o face, reglementând în cuprinsul acesteia că anumite persoane, strict şi limitativ determinate pot fi subiect activ al infracţiunilor de corupţie. Mai mult, nu poate fi primită susţinerea potrivit căreia destinatarii dispoziţiilor legale criticate nu îşi pot adapta conduita în funcţie de conţinutul lor, deoarece acestea sunt suficient de clare şi de previzibile, sens în care, prin “alte persoane fizice decât cele prevăzute la lit. a) – f), în condiţiile prevăzute de lege“, legiuitorul a avut în vedere persoanele desemnate de Legea nr. 78/2000 sau de o altă lege.

Curtea Constituţională, având în vedere cele de mai sus, a respins excepţia de neconstituţionalitate prin Decizia nr. 827/2017 publicată în Monitorul Oficial nr. 346/2018.