Ori de câte ori apare o pagubă, urmare a încălcării unei legi, imediat răsare și o întrebare: „cine plătește?” Răspunsul invariabil pare să fie: „plătește vinovatul!”. În practică, sunt situații în care prețul „oalelor sparte” este achitat de către alte persoane sau entități, nu de către făptaș. Alteori, se știe clar cine și cât trebuie să plătească, însă despăgubirile ajung anevoie la păgubit, din pricina unor prevederi legale susceptibile de interpretări diferite.

Potrivit Codului de procedură penală (art. 86), orice persoană care, după legea civilă, are îndatorirea legală sau convențională de-a repara, total sau parțial, singură ori în solidar, prejudiciul pricinuit printr-o infracțiune, fiind chemată să răspundă în proces, va fi parte în procesul penal, numindu-se parte responsabilă civilmente.

Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a avansat un recurs în interesul legii, evidențiind faptul că, la nivel de practică judiciară românească, încă nu exista un punct de vedere unitar asupra interpretării și-a modului de punere în practică a Legii 213/2015 privind Fondul de garantare a asiguraţilor, în ceea ce privește chestiunea stabilirii calităţii procesuale a Fondului de garantare a asiguraţilor în cazul asigurării obligatorii de răspundere civilă pentru prejudiciile cauzate prin accidente de autovehicule asigurate la o societate de asigurare aflată în faliment.

 

Care-au fost soluțiile la care s-a ajuns, în justiție?

Prima opinie – predominantă în practica judiciară: s-a apreciat că Fondul de garantare a asiguraţilor n-are calitate procesuală pasivă în procesul penal, dat fiind că, potrivit Legii 213/2015 privind Fondul de garantare a asiguraţilor, rezultă, fără urmă de-ndoială, calitatea sa de garant, nu cea de succesor universal în raport cu asigurătorii ce se află în procedura falimentului.

E garantată, astfel, plata de indemnizaţii ori despăgubiri rezultate din contractele de asigurare facultative şi obligatorii, încheiate, în cazul falimentului unui asigurător, cu respectarea plafonului de garantare, cu limitarea la resursele financiare disponibile la vremea plăţii.

În cadrul acestei prime opinii, au existat două soluții, la care s-a recurs, în instanțe:

1)se cuvine respingerea ca inadmisibilă a solicitării de introducere în cauză a Fondului de garantare;

2)se impune constatarea absenței calităţii de parte responsabilă civilmente, respectiv eliminarea obligației Fondului de achitare a despăgubirilor civile.

Opinia a fost susținută prin argumentul că, în urma declanșării procedurii falimentului societăţii de asigurare, nu este înlăturată răspunderea acesteia pentru actele sale, atâta vreme cât ea posedă mai departe statutul de subiect de drept.

Prin lichidatorul judiciar se asigură numai administrarea societăţii. În același timp, Fondul de garantare a asiguraţilor este o entitate implicată doar în procedura de punere în executare a titlurilor executorii contra societăţilor de asigurare intrate în faliment, nu şi-n cea a angajării răspunderii societăţii de asigurare.

Cea de-a doua opinie, existentă în practica judiciară: s-a considerat, de către instanțe, într-un număr mai mic de spețe, că Fondul de garantare a asiguraţilor ar putea participa în procesul penal. Au fost diferite, însă, opiniile cu privire la calitatea procesuală a fondului, precum și la natura ori întinderea răspunderii penale.

În practică, s-au identificat trei soluții, în cadrul celei de-a doua opinii:

1)societatea de asigurare aflată în faliment a fost obligată la achitarea despăgubirilor civile, în solidar cu Fondul de garantare a asiguraților;

2)Fondul de garantare a fost introdus în cauză, ca parte responsabilă civilmente, însă prin hotărâre i-a fost reținută numai calitatea de garant;

3)numai Fondul de garantare a asiguraților a fost obligat la achitarea despăgubirilor civile. S-a considerat că, în condițiile în care vinovăția persoanei responsabile de săvârșirea accidentului a fost stabilită printr-o hotărâre judecătorească, se impune obligarea nemijlocită a Fondului de garantare.

 

Ce s-a decis la ICCJ?

Fondul de garantare a asiguraţilor are ca menire, după cum prevede Norma ASF 16/2015, plata indemnizaţiilor sau despăgubirilor rezultate din contractele de asigurare facultative şi obligatorii încheiate cu societatea de asigurare faţă de care s-a dispus deschiderea procedurii de faliment. Totuși, fondul nu poate prelua funcţiile asigurătorului.

Pe de altă parte, Fondul de garantare poate desfăşura activitatea de administrator special, în procedura de redresare financiară a asigurătorului şi de lichidator, în procedura de lichidare voluntară a asigurătorului.

S-a considerat, la ICCJ, că, în lipsa unei dispoziţii legale, nu există niciun temei în baza căruia calitatea de parte responsabilă civilmente a societăţii de asigurare să-i fie transferată Fondului de garantare sau în baza căruia să fie introdus Fondul în procesul penal, ca o „a doua parte responsabilă civilmente”, în circumstanțele în care societatea de asigurare are calitatea de parte responsabilă civilmente iar deschiderea procedurii falimentului împotriva acesteia n-are, ca urmare, încetarea calităţii de subiect de drept.

În „Monitorul Oficial” 162/2018 a văzut lumina tiparului Decizia ÎCCJ nr. 26/20.11.2017 prin care, potrivit știrilor juridice, a fost admis recursul în interesul legii formulat de către procurorul general al Parchetului de pe lângă ICCJ. Înalta Curte a stabilit că, într-un proces penal, „Fondul de garantare a asiguraţilor în cazul asigurării obligatorii de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de autovehicule asigurate la o societate de asigurare aflată în faliment nu are calitatea de parte responsabilă civilmente”.

Ocrotirea intereselor creditorilor de asigurări față de efectele insolvenţei unui asigurător e înfăptuită de către Fondul de garantare printr-o procedură anume reglementată. Fondul nu este introdus în procesul penal, ca parte responsabilă civilmente. Avantajul? Despăgubirile provenite din disponibilitățile Fondului vor ajunge neîntârziat la destinatar, fără cheltuielile de timp, bani și energie ocazionate de către confruntările din instanță!