Contravenţiile privind circulaţia pe drumurile publice sunt sancţionate contravenţional prin amendă şi puncte de penalizare,

Potrivit ultimelor noutăţi legislative, au fost aduse unele critici modului de acordare a punctelor de penalizare.

S-a susţinut că art. 108 alin. 1 lit. d) pct. 3 din OUG nr. 195/2002 care prevede că pentru nerespectarea semnificaţiei indicatoarelor Trecere la nivel cu o cale ferată simplă, fără bariere; Trecere la nivel cu o cale ferată dublă, fără bariere sau Oprire, instalate la trecerea la nivel cu o cale ferată, 6 puncte de penalizare, încalcă dispoziţiile constituţionale.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate s-a argumentat că dispoziţiile de lege criticate prevăd aplicarea de drept a pedepsei complementare constând în aplicarea unui număr de puncte stabilit în mod abstract de legiuitor, fără a permite agentului constatator ca, în funcţie de o serie de împrejurări, cum ar fi gradul de pericol social al faptei, circumstanţele personale ale contravenientului sau alte date înscrise în procesul – verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, să poată aprecia natura şi gravitatea faptei şi, în urma acestei constatări, să aplice, proporţional, sancţiunea complementară corespunzătoare.

Or, dispoziţiile art. 108 alin. (1) lit. d) pct. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 sunt redactate de o manieră din care rezultă că sancţiunea complementară se aplică obligatoriu, ca natură şi cuantum, pe lângă cea principală. Mai mult, acest tip de sancţiuni este sustras controlului judecătoresc, putându-se ivi, în practică, situaţii în care instanţa înlocuieşte sancţiunea principală a amenzii cu avertismentul, astfel încât sancţiunea complementară aplicată să fie mai aspră decât cea principală, ceea ce contrazice însăşi raţiunea instituirii sale, aceea de a întregi represiunea instituită prin sancţiunea principală. În consecinţă, se susţine încălcarea accesului liber la justiţie, a dreptului la un proces echitabil şi a dreptului la apărare, precum şi a principiului exercitării căilor de atac, având în vedere şi jurisprudenţa în materie a Curţii Europene a Drepturilor Omului referitoare la nerespectarea art. 6 şi art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamental.

Curtea Constituţională a reţinut că aprecierea de către instanţa de judecată sau de către agentul constatator a numărului de puncte de penalizare aplicate în cazul săvârşirii contravenţiei prevăzute de art. 108 alin. (1) lit. d) pct. 3 arătăm că nici nu se justifică o astfel de apreciere, din moment ce respectiva contravenţie se înscrie în anumiţi parametri obiectivi, precis determinaţi prin lege, şi anume depăşirea cu 41 – 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv.

Dimpotrivă, aplicarea unitară, ope legis, cu titlu de sancţiune complementară, a unui anumit număr de puncte de penalizare, în funcţie exclusiv de gravitatea faptei, în cazul de faţă aceasta fiind reprezentată de diferenţa dintre regimul de viteză legal şi cel constatat cu mijloace tehnice omologate şi verificate metrologic, înlătură orice posibilitate de intervenţie arbitrară sau apreciere subiectivă.

Astfel, Curtea reţine că reglementarea ope legis a numărului de puncte aplicabil pentru săvârşirea fiecăreia dintre contravenţiile prevăzute la art. 108 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 reprezintă o garanţie solidă a respectării egalităţii de tratament juridic, în sensul art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie, având în vedere că regulile privind circulaţia pe drumurile publice se adresează tuturor participanţilor la trafic, iar, pentru săvârşirea aceleiaşi fapte contravenţionale, autorii acesteia trebuie să se supună aceloraşi rigori stabilite de legiuitor, fiindu-le aplicabile, în consecinţă, aceleaşi sancţiuni.

Prin urmare Curtea Constituţională va respinge excepţia de neconstituţionalitate prin Decizia nr. 668/2017 publicată în Monitorul Oficial nr. 109/2018.