În materia răspunderii civile pentru prejudiciile produse prin accidente legislația a suferit o serie de modificări și completări determinate de situațiile din viața de zi cu zi. Astfel, norma ASF 23/2014 a fost în vigoare de la 1 ianuarie 2015 până la 22 decembrie 2016, dată la care a fost abrogată și înlocuită cu norma ASF 29/2016. Pe durata cât a fost în vigoare pe rolul instanțelor de judecată s-au înregistrat o serie de procese legate de acordarea despăgubirilor cauzate de accidente. Practica instanțelor a fost neunitară și s-a impus sesizarea ÎCCJ.
Ce prevede norma ASF și care a fost obiectul sesizării?
Persoana prejudiciată în urma accidentului produs prin intermediul unui vehicul asigurat are dreptul să înainteze cererea de despăgubire către asigurătorul RCA, iar acestuia din urmă îi revine obligația de a soluționa cererea în termenele prevăzute de lege și de a efectua plata despăgubirilor în termenul legal.
Astfel, asigurătorul RCA este obligat ca în termen de 3 luni de la avizarea producerii evenimentului asigurat fie să răspundă cererii părții solicitante, formulând în scris o ofertă de despăgubire justificată, transmisă cu confirmare de primire, în cazul în care se dovedește răspunderea asiguratului în producerea riscurilor acoperite prin asigurarea obligatorie RCA, iar prejudiciul a fost cuantificat, fie să notifice părții prejudiciate în scris, cu confirmare de primire, motivele pentru care nu a aprobat, în totalitate sau parțial, pretențiile de despăgubire. Dacă în termen de cel mult 3 luni de la avizarea producerii evenimentului asigurat de către partea prejudiciată ori de către asigurat, asigurătorul RCA nu a notificat părții prejudiciate respingerea pretențiilor de despăgubire, precum și motivele respingerii, asigurătorul RCA este obligat la plata despăgubirii.
În plus, despăgubirea se plătește de către asigurătorul RCA în maximum 10 zile de la data depunerii ultimului document necesar stabilirii răspunderii și cuantificării daunei, solicitat în scris de către asigurător, sau de la data la care asigurătorul a primit o hotărâre judecătorească definitivă cu privire la suma de despăgubire pe care este obligat să o plătească. Asigurătorul RCA este obligat să elibereze asiguratului/utilizatorului, în termen de 15 zile de la înregistrarea solicitării acestuia, un certificat privind daunele înregistrate, pe parcursul ultimilor 5 ani de relații contractuale, sau absența acestor daune.
Știrile juridice prevăd că dacă asigurătorul RCA nu își îndeplinește obligațiile în termenele de mai sus sau și le îndeplinește defectuos, inclusiv dacă diminuează nejustificat despăgubirea, se aplică o penalizare de 0,2%, calculată pentru fiecare zi de întârziere, la întreaga sumă de despăgubire cuvenită sau la diferența de sumă neachitată, care se plătește de asigurător.
Legea prevede ca în cazul în care în drepturile persoanei păgubite s-a subrogat asigurătorul acesteia, asigurătorul RCA efectuează plata despăgubirilor dacă nu există obiecții asupra sumelor solicitate. Acestea se vor achita în cel mult 15 zile calendaristice de la data avizării scrise, efectuată de asigurătorul subrogat în drepturile persoanei păgubite, însoțită de documentele justificative și avizarea de plată. Plata poate fi făcută la sediile asigurătorului RCA sau la persoana mandatată pentru activitatea de constatare și lichidare a daunelor și dacă există obiecții întemeiate asupra sumelor solicitate, acestea se vor comunica asigurătorului CASCO în termenul de 15 zile calendaristice de la data avizării scrise.
ÎCCJ a fost chemată să precizeze dacă asigurătorul subrogat în drepturile persoanei păgubite este îndreptățit să obțină penalizările de 0,2%, calculate pentru fiecare zi de întârziere dacă asigurătorul RCA nu își îndeplinește obligațiile la scadență sau și le îndeplinește necorespunzător.
Care au fost opiniile instanțelor de judecată?
Unele instanțe au apreciat că nu se pot solicita penalități în cazul acțiunilor formulate de către asigurătorul persoanei păgubite în contradictoriu cu asigurătorul RCA, ca urmare a subrogării întrucât domeniile de aplicare ale celor două texte legale sunt distincte.
Alte instanțe au considerat că se pot percepe aceste penalități în cadrul acestor acțiuni.
Ce a decis ÎCCJ?
ÎCCJ a pronunțat Decizia 86/2017 care a fost publicată în Monitorul Oficial 46 din 17 ianuarie 2018. ÎCCJ constată că subrogația este un mijloc de transmitere a obligațiilor și se referă la înlocuirea creditorului dintr-un raport juridic cu o altă persoană care achită datoria debitorului și devine creditor al acestuia din urmă și dobândește toate drepturile creditorului plătit.
Știrile juridice prevăd că în cazul asigurărilor de bunuri, societatea de asigurări se subrogă în drepturile asiguratului despăgubit împotriva celui vinovat de producerea prejudiciului. Astfel, prin subrogație se pot exercita toate drepturile și acțiunile împotriva debitorului.
Analizând textele de lege supuse atenției, ÎCCJ constată că acestea nu cuprind nicio dispoziție derogatorie de la dreptul comun în materia efectelor subrogației personale legale. SE poate spune că urmare a plății despăgubirii către persoana prejudiciată, în patrimoniul asigurătorului de bunuri se transferă dreptul de creanță cu toate garanțiile și accesoriile acesteia.
În concluzie, ÎCCJ admite sesizarea și stabilește că asigurătorul subrogat în drepturile persoanei păgubite este îndreptățit să obțină penalizările prevăzute de norma ASF dacă asigurătorul RCA nu își îndeplinește obligațiile la scadență sau și le îndeplinește necorespunzător.