Potrivit Codului de procedură penală încălcarea oricăror dispoziţii legale determină nulitatea actului atunci când prin nerespectarea cerinţei legale s-a adus o vătămare drepturilor părţilor ori ale subiecţilor procesuali principali, care nu poate fi înlăturată altfel decât prin desfiinţarea actului.

Art. 282 alin. 4 C. procedură penală prevede că încălcarea menţionată mai sus poate fi invocată:
a) până la închiderea procedurii de cameră preliminară, dacă încălcarea a intervenit în cursul urmăririi penale sau în această procedură;
b) până la primul termen de judecată cu procedura legal îndeplinită, dacă încălcarea a intervenit în cursul urmăririi penale, când instanţa a fost sesizată cu un acord de recunoaştere a vinovăţiei;
c) până la următorul termen de judecată cu procedura completă, dacă încălcarea a intervenit în cursul judecăţii.

Alineatul menţionat mai sus a adus mai multe critici printre care şi o excepţie de neconstituţionaitate a fost invocată potrivit ştirilor juridice.

În motivarea exccepţiei de neconstituţionalitate s-a susţinut că prevederile legale menţionate sunt neconstituţionale, întrucât limitează dreptul de a formula cereri şi excepţii privind legalitatea administrării probelor la urmărirea penală numai în procedura de cameră preliminară, cercetarea judecătorească devenind o fază inutilă a procesului penal în care dreptul la apărare şi la un proces echitabil sunt iluzorii.

Se arată că suplimentul de expertiză genetică a fost efectuat de alt expert criminalist decât cel care a întocmit iniţial expertiza şi că, deşi nu au invocat nulitatea relativă a acestui supliment în procedura camerei preliminare, ar fi normal, în virtutea drepturilor constituţionale mai sus arătate, să poată face acest lucru în faza de judecată.

Curtea Constituţională a reţinut că limitarea în timp a momentului până la care pot fi invocate nulităţile relative corespunde noii structuri a procesului penal, caracterizată prin introducerea de către legiuitor în cadrul acestuia, prin dispoziţiile art. 342 – 348 din Codul de procedură penală, a camerei preliminare. Aceasta are ca obiect, conform art. 342 din acelaşi cod, soluţionarea problemelor ce vizează competenţa instanţei, legalitatea sesizării, legalitatea administrării probelor şi legalitatea actelor efectuate de către organele de urmărire penală.

Curtea a constatat ca fiind justificată limitarea momentului până la care pot fi invocate nulităţile relative, conform art. 282 alin. (4) lit. a) din Codul de procedură penală, la cel al închiderii acestei proceduri, urmând ca invocarea nulităţilor relative privind încălcări ce au avut loc după această dată să fie făcută potrivit lit. b) şi c) ale aceluiaşi alin. (4).

Curtea a statuat că impunerea, prin lege, a unor exigenţe cum ar fi instituirea unor termene sau condiţii procesuale, pentru valorificarea de către titular a dreptului său subiectiv, chiar dacă constituie condiţionări ale accesului liber la justiţie, are o solidă şi indiscutabilă justificare prin prisma finalităţii urmărite, constând în limitarea în timp a stării de incertitudine în derularea raporturilor juridice şi în restrângerea posibilităţilor de exercitare abuzivă a respectivului drept.

Prin intermediul lor se asigură ordinea de drept, indispensabilă pentru valorificarea drepturilor proprii, cu respectarea atât a intereselor generale, cât şi a drepturilor şi intereselor legitime ale celorlalţi titulari, cărora statul este ţinut, în egală măsură, să le acorde ocrotire.

În concluzie, a fost respinsă excepţia de neconstituţionalitate prin Decizia nr. 687/2017 publicată în Monitorul Oficial nr. 1007/2017.