Protecţia, conservarea, administrarea şi exploatarea resurselor acvatice vii, activitatea de acvacultura, procesarea şi comercializarea produselor obţinute din pescuit şi acvacultura sunt reglementate prin dispoziţii speciale.
Astfel, OUG nr. 23/2008 privind pescuitul şi acvacultura este actul normativ care clarifică anumite aspecte în acest domeniu.
OUG nr. 23/2008 prevede şi anumite infracţiuni ca pe exemplu, producerea, importul, comercializarea, deţinerea sau folosirea la pescuit de către persoanele neautorizate a năvoadelor, voloacelor, prostovoalelor, vârşelor, vintirelor, precum şi a altor tipuri de unelte de pescuit comercial, care se sancţionează cu amendă şi interzicerea dreptului de a pescui pe o perioadă cuprinsă între un an şi 3 ani.
Potrivit ştirilor juridice, această infracţiune a fost criticată pe motiv că se încalcă dispoziţiile constituţionale.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate s-a susţinut că prevederile legale menţionate sunt neconstituţionale, deoarece în cuprinsul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 23/2008 nu este definită noţiunea de “unelte de pescuit comercial”. Însă, prin norme infralegale, conform art. 11 din ordonanţa de urgenţă, urmează a fi stabilite aceste aspecte. În ipoteza infracţiunilor, legiuitorul trebuie să indice în mod clar şi neechivoc elementele constitutive de natură obiectivă şi subiectivă în chiar cuprinsul normei legale.
Legiuitorul şi-a respectat numai din punct de vedere formal competenţa constituţională de a legifera, fără ca prin conţinutul constitutiv al textului incriminator să stabilească cu claritate şi precizie obiectul material al infracţiunii, ceea ce determină o lipsă de previzibilitate a acestuia. Prin urmare, textul supus controlului de constituţionalitate nu respectă condiţiile de calitate a legii, respectiv din modul de definire a infracţiunii prevăzute de art. 64 lit. i) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 23/2008 nu poate fi determinată noţiunea de “unelte de pescuit comercial”, astfel că destinatarul normei nu poate să îşi adapteze conduita, în funcţie de ipoteza normativă a legii.
Curtea Constituţională a reţinut că susţinerea excepţiei, potrivit căreia nu aveau cum să cunoască ce se înţelege prin “unelte de pescuit comercial” nu poate fi primită, deoarece, aşa cum s-a arătat, pe de o parte, legiuitorul a definit în chiar cuprinsul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 23/2008, în art. 2 pct. 183 şi pct. 26, ce se înţelege prin pescuit comercial şi prin unelte, acestea din urmă făcând parte din categoria echipamentelor de pescuit, şi, pe de altă parte, în acord cu art. 16 din Legea nr. 24/2000, pentru evitarea paralelismelor în utilizarea unor definiţii, legiuitorul a înţeles să trateze şi să detalieze într-un act normativ subsecvent, respectiv prin Ordinul ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale nr. 449/2008, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 615 din 21 august 2008, caracteristicile tehnice, condiţiile de folosire a uneltelor admise la pescuitul comercial şi metodele de pescuit comercial în apele maritime şi continentale.
Trebuie să reţinem ca drept consecinţă logică a principiului conform căruia legile trebuie să fie de aplicabilitate generală, formularea actelor normative nu este întotdeauna exactă, folosirea unor caracterizări generale fiind preferată unor liste exhaustive.
Prin urmare, excepţia de nconstituţionalitate a fost respinsă prin Decizia nr. 606/2017 publicată în Monitorul Oficial nr. 955/2017.