V-ați întrebat vreodată cum a apărut conflictul de interese în societatea românească? Octavian Paler a găsit răspunsul: „Politica nu are principii. Are numai interese.”Așa se face că auzim tot mai des cum aleși locali sau persoane cu funcții înalte în stat ajung să dea explicații cu privire la anumite situații în care planează suspiciunea că s-ar afla într-un conflict de interese.

Legiuitorul român a stabilit că ne aflăm în fața unui conflict de interese atunci când o persoană care exercită o demnitate publică sau o funcție publică are un interes personal de natură patrimonială care ar putea influența îndeplinirea în mod obiectiv a atribuțiilor ce îi revin conform Constituției și altor acte normative.

O problemă care a generat practica neunitară a fost aceea de a stabili dacă instanța competentă să soluționeze acțiunea ce are ca obiect constatarea nulității actelor juridice formulată de Agenția Națională de Integritate (ANI) după ce s-a constatat conflictul de interese este instanța de contencios administrativ sau aceasta se determină prin raportare la natura juridică a actului ( contract de muncă, contract civil).

Ce prevede legislația în materie?

Știrile juridice prevăd că persoana evaluată poate contesta la instanța de contencios administrativ raportul de evaluare a conflictului de interese sau a incompatibilității în 15 zile de la primirea acestuia. Necontestarea raportului în termenul prevăzut de lege, determină ANI să sesizeze în 6 luni organele competente pentru declanșarea procedurii disciplinare și instanța de contencios administrativ pentru anularea actelor emise, adoptate sau întocmite cu încălcarea prevederilor privind conflictul de interese.

Dacă în urma evaluării declarației de interese și a altor date, inspectorul de integritate constată inexistența unei stări de incompatibilitate sau a unui conflict de interese, va întocmi un raport pe care îl va transmite persoanei evaluate.

Regula este că în cazul conflictului de interese toate actele juridice sau administrative încheiate direct sau prin interpuși cu încălcarea dispozițiilor legale privind conflictul de interese sunt lovite de nulitate absolută. Noutățile legislative prevăd că acțiunea în constatarea nulității absolute a acestor acte poate fi introdusă de ANI, chiar dacă persoana în cauză nu mai deține acea funcție. Instanța va putea dispune pe lângă constatarea nulității absolute și repunerea părților în situația anterioară.

Care au fost opiniile instanțelor de judecată?

Unele instanțe au apreciat că instanța competentă să soluționeze o acțiune formulată de ANI  ce are ca obiect anularea contractului de muncă sau a contractului civil după întocmirea raportului de evaluare prin care s-a constatat că există un conflict de interese, este instanța de contencios administrativ. S-a apreciat că cererea de anulare a acelor contracte are un caracter subsidiar acțiunii de constatare a conflictului de interese și este și cauza principala a nulității acestora. Astfel, competența de soluționare se determină în raport cu cererea principală care este acțiunea de constatare a conflictului de interese.

Alte instanțe au considerat că doar actele administrative sunt supuse controlului judecătoresc al instanței de contencios administrativ motivat de faptul că legiuitorul a menționat două categorii de acte (cele administrative și cele juridice), astfel încât fiecare va urma proceduri de judecată diferite în funcție de natura sa.

Legiuitorul a precizat că acțiunile introduse la instanța de contencios administrativ urmează regulile de competență prevăzute de legea contenciosului administrativ, astfel încât rezultă că pentru celelalte acțiuni formulate pentru constatarea nulității absolute a actelor juridice, altele decât cele administrative, se aplică prevederile dreptului comun.

Ce a decis ÎCCJ?

ÎCCJ a pronunțat Decizia 10/2017 care a fost publicată în Monitorul Oficial 840 din 24 octombrie 2017. Analizând prevederile legale în materie, ÎCCJ constată că persoana care exercită funcția de membru al Guvernului, secretar de stat, subsecretar de stat sau funcții asimilate acestora, prefect ori subprefect este obligată să nu emită un act administrativ sau să nu încheie un act juridic ori să nu ia sau să nu participe la luarea unei decizii în exercitarea funcției publice de autoritate, care produce un folos material pentru sine, pentru soțul său ori rudele sale de gradul I. Actele juridice încheiate sau actele administrative emise cu încălcarea prevederilor legale sunt lovite de nulitate absolută.

Legiuitorul îi permite celui care se consideră vătămat într-un drept al său sau într-un interes legitim ca urmare a unui conflict de interese să se poată adresa instanței de judecată competente în funcție de natura actului emis sau încheiat.

În concluzie, ÎCCJ admite recursul în interesul legii și stabilește că atunci când titularul acțiunii în anularea actului emis sau încheiat prin încălcarea prevederilor legale cu privire la conflictul de interese este cel vătămat într-un drept sau interes legitim al său, cererea de chemare în judecată se va soluționa de instanța competentă în raport cu natura actului, adică cea de contencios administrativ pentru actele administrative unilaterale și pentru contractele administrative și de instanța civilă pentru contractele civile, respectiv de instanța de dreptul muncii pentru contractele de muncă.