Este bine cunoscut faptul că România este printre ultimele state ale Uniunii Europene care nu aprobă parteneriatele sau uniunile civile de niciun fel. Acest fapt a dus și la croirea legislației, astfel încât aceste parteneriate civile să nu fie prevăzute și protejate de lege.

O problemă care a născut controverse și a generat sesizarea CCR a fost aceea de a stabili dacă concubinii au dreptul de a refuza să depună mărturie într-un proces.

Ce prevede legislația altor state cu privire la acest aspect?

În legislația unor state europene este prevăzut dreptul partenerului de viață al acuzatului de a refuza să depună mărturie. În Codul penal bulgar soțul/soția inculpatului, ascendenții, descendenții, frații și surorile sale, precum și persoana cu care inculpatul conviețuiește în fapt pot refuza să depună mărturie. În Codul de procedură penală estonian este recunoscut dreptul concubinilor de a refuza să depună mărturie, chiar dacă coabitarea s-a încheiat.

În Codul de procedură finlandez se prevede că soțul/soția, fostul soț/fosta soție sau concubinul actual al unei părți, fratele sau sora, ascendentul sau descendentul direct ori o persoană care se află într-o relație similară cu coabitarea sau rudenia cu una dintre părți poate refuza să depună mărturie. În Germania persoanele care pot refuza să depună mărturie sunt logodnicul/logodnica sau persoana cu care acuzatul a promis să formeze un parteneriat civil.

În Codul penal maltez este prevăzut că soțul/soția, partenerul civil sau concubinul acuzatului sau inculpatului nu are voie să depună mărturie nici pentru, nici contra acestuia decât în cazul infracțiunilor comise împotriva sa ori împotriva ascendenților sau descendenților săi. În Portugalia, printre alții, poate refuza să depună mărturie persoana care coabitează sau a coabitat cu acuzatul ca și cum ar fi fost căsătoriți, indiferent dacă este vorba de persoane de același sex sau de sexe diferite, însă refuzul de a depune mărturie trebuie să privească numai fapte petrecute în timpul căsătoriei sau coabitării, așadar condiționat.

În Suedia nu au obligația de a depune mărturie soțul/soția, actual sau fost, al unei părți, rudele de sânge sau afinii în linie directă, ascendentă sau descendentă, frații și surorile, cumnații, actuali sau foști, precum și persoanele aflate într-o relație similară cu una dintre părți.

Ce prevede Codul de procedură penală român?

Știrile juridice arată că legiuitorul român a stabilit că au dreptul să refuze să fie audiate ca și martor: soțul, ascendenții și descendenții în linie directă, precum și frații și surorile suspectului sau inculpatului și persoanele care au avut calitatea de soț al suspectului sau al inculpatului.

Practic, aceste persoane nu pot fi obligate să dea declarații ca martor, dar pot să le dea dacă doresc, renunțând la dreptul conferit de prevederile Codului de procedură penală.

 Care au fost argumentele invocate în susținerea excepției de neconstituționalitate?

Excepția a fost ridicată de I.S. trimis în judecată pentru tentativă de omor. Acesta a invocat excepția în camera preliminară și a solicitat înlăturarea din dosar a declarației de martor motivat de calitatea de concubină a martorei. Acesta a arătat că legiuitorul român a conferit posibilitatea de a refuza depunerea mărturiei doar persoanelor expres enumerate excluzându-i pe concubini, fapt ce reprezintă o încălcare a egalității cetățenilor în fața legii și creează discriminare.

În susținerea excepției, I.S. a arătat că potrivit Codului penal român, concubinii sunt asimilați membrilor de familie, iar, în ceea ce privește infracțiunile de nedenunțare, tăinuire sau favorizarea infractorului legiuitorul a reglementat o cauză specială de nepedepsire atunci când fapta este comisă de un membru de familie.

Ce a decis CCR?

CCR a pronunțat Decizia 562/2017 care a fost publicată în Monitorul Oficial 837 din 23 octombrie 2017. Știrile juridice arată că poate avea calitatea de martor orice persoană care are cunoștință despre fapte care constituie probă în cauza penală și care nu are calitatea de suspect, persoană vătămată, inculpat, parte civilă sau parte responsabilă civilmente.

Potrivit actualei reglementări, soțul, fostul soț, ascendenții și descendenții în linie directă, frații și surorile suspectului sau inculpatului nu pot fi obligați să aibă calitatea de martor în procesul penal.

CCR arată că legea română nu conferă și concubinilor dreptul de a refuza să fie martori, cu toate că, din punct de vedere moral, afectiv nu există vreo diferență între cei căsătoriți legal și cei implicați într-o uniune consensuală.

Codul penal a stabilit că prin membru de familie se înțelege ascendenții și descendenții, frații și surorile, copiii acestora, precum și persoanele devenite prin adopție, potrivit legii, astfel de rude, soțul și persoanele care au stabilit relații asemănătoare acelora dintre soți sau dintre părinți și copii, în cazul în care conviețuiesc. Legea română a reglementat două categorii de persoane care sunt incluse în definiția de membru de familie: membrii propriu-ziși ai unei familii și persoanele asimilate acestora. Practic, legiuitorul român nu a reglementat dreptul de refuz al audierii pentru concubini într-o manieră clară, accesibilă și previzibilă.

În concluzie, CCR admite excepția de neconstituționalitate și constată că excluderea concubinilor de la dreptul de a refuza să depună mărturie, este neconstituțional. Argumentul este acela că nu există vreun motiv obiectiv pentru ca cei aflați în uniuni consensuale sau care au avut relații asemănătoare acelora dintre soți cu suspectul sau inculpatul să fie excluse de la dreptul de a refuza să dea declarații de martori în procesul penal. Actuala reglementare încalcă principiile constituționale cu privire la egalitatea cetățenilor în fața legii și cele legate de viața familială.